Pereți fără icoane

[Vezi blog]

Ascultă ploile de toamnă pe-ntuneric
şi dă-mi un semn când străzile-s pustii,
să pot privi cu gândul al lor tablou feeric
pictat în zile triste cu clipe reci, târzii.

Pereţi fără icoane păstraţi între oglinzi
împodobiţi cu umbre tăcute ca şi viaţa,
nu vor să îţi ascund că mâna ce o prinzi
aşteaptă să îţi pună pe umeri dimineaţa.

Ascultă dacă stele pierdute printre nori
cer ajutor la îngeri rămaşi de veghe-n cer,
să le aștearnă rostul pe tâmplele cu flori
când gândul se înalţă pe-un soclu efemer.

Mă las doar ţie pradă cu toamnă şi cu ploi
destin pe străzi pustii rătăcitor în noapte,
ucis de neputinţa dorinţelor din noi
când pleoapele tresar şi lacrimile-s şoapte.

[x]

Multumesc Gina esti minunata!

Cu drag!

[gina zaharia]

dar fiecare perete are razele lui:)

preţuire!

[x]

Multumesc cu sufletul tuturor pentru minunatele comentarii!

Va iubesc si va pretuiesc in egala masura!

[Nădejde Angelina]

Preţuire!

[Chris]

Trist şi frumos! :))

[Sofia Sincă]

Ştii tu George, vezi tu simţiri triste. Însă versurile tale alină, cântă melancolic, dar descătuşează tristeţi, ţi le pune în palmă şi te învaţă cu să obişnuieşti cu ele.

Deosebită preţuire!

Sofy

[Ion Lazăr da Coza]

nu vor să îţi ascund că mâna ce o prinzi
aşteaptă să îţi pună pe umeri dimineaţa  
Luminos gând.

da Coza

[Vasilisia Lazăr]

Pereţi fără icoane păstraţi între oglinzi
împodobiţi cu umbre tăcute ca şi viaţa,

destin pe străzi pustii rătăcitor în noapte,
ucis de neputinţa dorinţelor din noi
când pleoapele tresar şi lacrimile-s şoapte.

Singurătate, pustiu, tristețe, toamnă. Frumos!

Cred că primele două versuri sunt mai scurte.

[x]

Mihaela ai inteles perfect mesajul, multumesc cu sufletul pentru lectura si comentariu!

Cu drag si pretuire!

[Mihaela Roxana Boboc]

Nu-mi pot imagina pereții fără icoane, am crescut într-o casă plină de icoane. E multă tristețe aici. Neputință!