călca pe vârfuri
iar vârfurile o împungeau
și urlau că nu joacă după reguli
mersul ei începu să se albăstrească
ce frumos e cerul
gândeau oamenii care-și aminteau câte ceva
despre zbor
și ochii lor îi sărutau tălpile
Adaugă un comentariu
Minunat! Am citit si recitit.
Câtă grație, ce albastru intens în tabloul tău!
Frumoasă e ziua în care ne dăruiești asemenea bijuterii de suflet!
Învăluiți de culori și parfumuri, urcăm cu grijă treptele versurilor tale.
Felicitări!
Cu drag,
Ally.
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: Lazăr Vasilisia
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2020:
© 2021 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE