în palma ta am găsit
puiul de ciocârlie pierdut în cântecul păsării-mamă
stupii din mijlocul unui lan de pelin
țărmul pe care am învățat să te aștept
până la sfârșitul zărilor
și sahara mereu pregătită de nuntă
dă-mi toate acestea
și-ți voi înapoia
fântâna lângă care ne-am însetat
prima oară
Adaugă un comentariu
Da Coza, mulțumesc!
Mulțumesc, Valeria!
Mulțumesc, Ana!
Sofi, până la sfârșitul zărilor câte se mai pot adăuga :)))
Drag și mulțumiri!
Mulțumesc, Gabriel!
Bal de metafore.
da Coza
Delicat, plăcut... popasul în poezia ta, Gina!
Cu admirație!
Pe câmpul poeziei antitetice, mereu se nasc versuri vibrante.
Un mic poem care spune multe. Cam tot ce și-ar dori niște îndrăgostiți, cu profundă așteptare de la sentimentele lor. Până la urmă, infinitul cu multiplele sale posibilități.
Un poem deosebit prin construcția mult plastică. Fiecare vers, fiecare sintagmă, fuge și spre altceva, conferă mai multe sensuri.
Cu deosebită apreciere,
Sofi
Frumos ,,până la sfârșitul zărilor''!
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE