suntem două figurine de ceară într-un muzeu necunoscut
de unde venim și de când zăbovim acolo nimeni nu ne-a spus
poate ne-a răpit vreun zeu
nu i-a trebuit decât să ne întindă o mână
restul au fost reverențe
sub o sabie de aur
dar sigur ne-am modelat unul pe celălalt
de aceea ne privim în ochi
sau așa ne-a surprins artistul care a ținut să ne aibă
în dinastia lui
poate ne-o fi răscumpărat ori îi amintim de o mare iubire
într-o croazieră din jurul vulcanilor
zic și eu
ce noroc pe noi că ne despart doar niște nopți
cu trenă în culori peticite
când cade întunericul se aud pași în sala înmărmurită
cu siguranță ne căutăm și facem schimb de inimi
una arde parcă prea tare
și ar putea mistui toată strădania
unui altfel de muritor
Adaugă un comentariu
Sedus de poezeasca atmosferă de basm...
da Coza
Mihaela, mulțumesc!
metafore frumoase, delicat structurate, poem la superlativ
admirație!
Sofi, am închis ochii și am văzut acest tablou. Nu-i așa că e altfel? Două figurine de ceară care se caută prin întuneric, dar se privesc pe lumină, împietrite, în ochi... Mulțumesc că le-ai văzut și tu, mulțumesc că ți-a plăcut această imagine!
Drag,
Valeria, totdeauna ți-am simțit pașii/sufletul prin poezia mea. Ești minunată și îți mulțumesc!
Imagini savuroase, fantastice, de basm. Îmi imaginez un dans al inimilor, sub lumină obscură, noaptea într-un muzeu de ceară. Inimi modelate de un artist după simțămintele și trăirile sale.
Mister, sensibilitate, vibrație, într-un univers poetic.
Cu deosebita plăcere a textului,
Sofi
După lecturarea poeziei (poeziilor tale), zici că te-ai trezit dintr-un vis frumos. :)
Atât de imaginativ, atât de expresiv!
Am citit cu admirație.
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE