Păianjenul digerat de propria plasă

[chindea maria elena]

cuvânt edenic

legende zbârcite de vreme împletesc brațe flămânde în jurul
trupului meu de cuvinte dezgroapă din umbra oaselor icoanele viului schimbător
întotdeauna va fi de pulsat poveste despre ce a fost
sau ce va să devină pe cerul de opal se scriu destine semne
aventuroasa amintire va extrage holograme despre învârtirea șarpelui
în jurul grădinii placid le vom privi sub drogul înstrăinării
de-o bună bucată de vreme nimeni nu se mai uimește de nimic
(buzunarele clipei găurite de molii au rătăcit această putere)
eva tolănită pe limba lui despicată ar fi trufandaua
care ar da arome elitiste serii de clacă răvașe gregare sau subtile
despre „ce-ar fi fost dacă…” sparg somnolența pietrei curgeri friabile de esențe
dau mărului o rotire stranie elipsa cunoașterii se extrage greu
din magma ispitelor cu pipeta ascetului

pe-o osie ruptă poveste în giulgiuri pestrițe despre seminții și popoare
ciobește oglinda își înghit țărmurile corăbii avide de moarte

paradisul cu orice preț
fie chiar și în scâncet de copil rahitic rămâne un deziderat abstract
fără nici o acoperire în realul angoasat ca un lepros se-ascunde-ntr-o amnezie corozivă
destrămându-se dinspre încet spre nimicire ca o iluzie

trupul meu de cuvinte își lipește de umeri pelerină imperială
poarta se deschide și se închide peste degetele noastre amputate
ne-adaptăm uluitor cum învățăm să apucăm fără brațe
mai mult de oriunde și orice înveliș de carne ne-ar face cusătură în jurul
orbitelor goale doar flămânzenia ar rămâne aceeași
și acida rebeliune față de forme
poți să ne-nghesui infinitul care ne doare
chiar de nu-i știm pipăi substanța în orice materie
(măștile se schimbă pentru diversitate)
în oceanele viului ca pești îngrămădim sub branhii nisip aurifer
scoici sparte moluște și tot ce-ar trebui să-ngrașe doar groapa de gunoi
mai rămâne puțin loc pentru o bucătură de mister

sub cascade luminescente ecoul unor silabe convalescente întinde mreje
să ne-aprindă hipnotice mesaje de niciunde

grea povara alegerii în orb pereți nevăzuți de cuvinte strâng sub
corset de ruguri semințele puținii curajoși ce-și înfruntă abisul râd
orice indecizie slăbește urzeala ființării
îți vei imprima pașii în dalele crăpate ale unui timp incert

într-un final
vei asuma mersul pe jăratec mântuirea din rugul sinapselor incandescente
în loc de aripi sub omoplați golgotă

povestea te-nconjoară ca o grădină în expansiune
pe limbă de evă în pântec de șarpe

doar cuvântul magic așteaptă incantația unui dans hieratic
pentru a dezlănțui tornadele

[chindea maria elena]

Păi de n-o face, Nikol, o papă!:)))  Am învățat-o, îi drept că greu, ea fiind o rebelă, să fie curajoasă! Să nu dea colțu precum un iepure! :)))

Drag.

[Chris]

despre magia şi puterea cuvântului cu final pe măsură

aceeaşi plăcere a citirii sau vizionării... :))

[Ana C. Ronescu]

Lectura poemelor dumneavoastră e un fel de zbor spațial  fără centuri/cutume de siguranță. Rezistă cine poate (roade oasele ineditului absolut)! Eu am încă dinți de lapte, dar foame nepotolită, așa că vă citesc cu jind și drag. :)

[Ion Lazăr da Coza]

Măreț finalul - pe măsura poeziei.

da Coza

[Valeria Merca]

Admirație, Gerra!

[Sofia Sincă]

Tema poeziei - de cunoaștere a lumii prin meditație și filosofie lirică. De la păcatul primar, prin declin, la finalul previzibil. Capcană întinsă de noi pentru noi.

Tehnica abordată - amplă, personalizată, afectivă, cu multă forță. Sper că scoți un volum cu aceste ultime poeme în care ți-ai întrecut arta de la unul la altul... și că-mi dai și mie unul.

Cu deosebită admirație,

Sofy

[Nikol MerBreM]

Poezia ta e mereu printre "curajoșii ce îşi înfruntă abisul"!