Șoptiri... (11)

[Răduță If. Toader]

****

Se-întorc în țintirimuri

rând pe rând

obositori ai trudei

acestui sfânt pământ,

sub cruci

răgaz apucă să aibă pentru ei,

să se împace-n toate

bărbații cu femei,

să-și facă sfat de taină

sub asfințita lună,

cât fluierul mai cântă

și buciumul mai sună,

veghind

la toate cele ce-au zidit,

în vuietul furtunii

mereu neobosit…

****

Legendă pentru unii,

baladă pentru noi,

imn dragostei de viață

și-a dragului de oi,

mai sună-n bucium jalea

și fluierului mai plânge,

pe plaiul mioriței

răzbate glas de sânge,

bârsana rătăcește...

În vuietul furtunii

ori șuierat de vânt,

se frâng nespuse doruri

se zbuciumă jelind...

Acolo-n subteran,

ceva reverberează

aievea unui glas

al baciului vrâncean...

 

****