****
Se-întorc în țintirimuri
rând pe rând
obositori ai trudei
acestui sfânt pământ,
sub cruci
răgaz apucă să aibă pentru ei,
să se împace-n toate
bărbații cu femei,
să-și facă sfat de taină
sub asfințita lună,
cât fluierul mai cântă
și buciumul mai sună,
veghind
la toate cele ce-au zidit,
în vuietul furtunii
mereu neobosit…
****
Legendă pentru unii,
baladă pentru noi,
imn dragostei de viață
și-a dragului de oi,
mai sună-n bucium jalea
și fluierului mai plânge,
pe plaiul mioriței
răzbate glas de sânge,
bârsana rătăcește...
În vuietul furtunii
ori șuierat de vânt,
se frâng nespuse doruri
se zbuciumă jelind...
Acolo-n subteran,
ceva reverberează
aievea unui glas
al baciului vrâncean...
****
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE