oș păsărarul

[nicolae vaduva]

oș a plecat pe deal

proprietate personală în urma unei moșteniri

dealul cu iarbă și plete de pomi roditori

și cum mergea el așa

iată că din colb a zburat o pasăre

o pasăre greșită

o pasăre ce aducea mai degrabă

cu o sămânță de floarea-soarelui

spartă

ești pasărea pământului

a întrebat-o

nu a clipit ea din luminițele ochilor

ești a ierbii

nu a ciripit din clonțul de foc

atunci ești a pomilor de pe dealul acesta moștenit

nu a zis fluturând din aripile ei decojite  

când l-am întâlnit pe oș

coborât din dealul cu iarbă și pomi

avea  două păsări pe umeri

și una pe creștetul capului

și toate erau păsările acestei povestiri

cu final neprevăzut

[Mihaela Suciu]

Pe Oș l-am descoperit demult și-l regăsesc doar în poezia văduva. Mulțumesc!

[Valeria Merca]

Faină plăsmuire! :)

[Sofia Sincă]

Oș, gospodar, dacă tot nu era a nimănui pasărea și-a însușit-o de sămânță... Și voila! a făcut trei din una. Sau pasărea aparținea pământului, ierbii, pomilor.

Cam alambicată povestea ta, Nicolae. E de prin partea locului? Știu că în Oltenia există multe povești năstrușnice, sunt renumiți oltenii prin a inventa tot felul de snoave.

Interesant!

Sofi

[Vasilisia Lazăr]

Într-adevăr. Final neprevăzut. Final à la Nicolae Văduva. :) Minunat! 

[gabriel cristea]

Inedit! Basm din Țara Oșului.