O nuntă de cireşi amari

[Elena Şerban]

Pe sub cărunte  stânci de nea peroanele florale dorm

Puţin piper la  rădăcini şi pleacă visele diform.

În sarea cupei  de lalea se-amestecă parfum de crin

Se cuibăreşte-ameţitor  în sânul ei un peregrin.

Trezitele suplicii  fac ravagii-n mistice dorinţi

Cu toată larma  de viori sculptează primăveri cuminţi.

S-or amăgi  nevinovat în ultimul decent largo

Şi pe un fir  de borangic s-or zbânţui-ntr-un allegro.

S-au copt  coconii oarbei veri plecată-nspre Cote d’ Azur

Înnoadă aripi  colorând silabe-n vorbele d’amour.

Se scurge-un  râu liliachiu de inocenţă şi polen

Reverberând din  ochi în ochi petale de copac peren.

O nuntă de  cireşi amari se leagănă sub sânul stâng

Adoarme iar în  cuibul ei un dor albastru şi nătâng.

Distinşii oaspeţi  dănţuind sărută mirii cântăreţi

Şi iar adorm  sub stânci de nea striviţi de norii şugubeţi.

[Sofia Sincă]

Imaginaţie bogată, vers pe măsură. Muzical, aşa ca la o nuntă, descriere frumoasă. Însă poezia merge bine până la rima, largo-allegro, unde scade şi şchioapătă din motive de accent, iar strofa a treia este mai greoaie decât restul şi, pentru o asemenena nuntă... Dar, de! Ce să-i faci, la astfel nuntă sunt invitaţi şi fracezii...

Oricum apreciez poezia.

Sofy