O iarnă cât o viaţă

[Costel Nicolau]

Când intri în iarna asta, suflete 
cel mai des te îmbraci într-un om. 
Cerul priveşte prin ferestrele albe 
în uter. 
Îţi împingi cuvintele înapoi în gură 
şi urli! 
Apoi cazi în Pământ ca-ntr-o 
gură deschisă. 
Primele voci ţi se infing în cap ca nişte 
cioburi de sticlă şi urli. 
Urli, 
şi urli, 
şi-atunci 
ai fi vrut să mai stai înc-o vară 
la mamă-ta. 
Moaşa-i taie cerului un nor 
şi ţi-l pune sub cap de 
bunăvenire. 
Mamă-ta plânge. 
Lacrimile nu mai sunt singure. 
În ochii tăi s-a făcut noapte 
pentru o viaţă întreagă, 
suflete.

[bolache alexandru]

Multă sensibilitate! Mi-a plăcut!

[Ion Lazăr da Coza]

Excelent!

da Coza

[Sofia Sincă]

Interesant și trist... Mult pesimism privind dreptul de a te naște. Dar, așa a văzut poetul.

Un poem impresionant, însă, fără fior liric. E ca o poveste metaforică. Se mai putea înflori cu figuri de stil.

Dar am citit cu plăcere,

Sofy

[Mihaela Popa]

frumos!