Întreg

[Nădejde Angelina]

Tu eşti copacul meu, eu ale tale ramuri,

Mi le fereşti de vânt, de viscoliri şi ploi,

În valsul primăverii pun verdele ca flamuri

Iar tu îmi mângâi floarea ce înfloreşte-n noi.

Îţi dăruiesc iubire și fac din asta crez,

Mă dărui întru-totul cu inima şi gândul,

În nopţi cu lună plină şi visele-ţi veghez,

Adorm abia la ziuă, aştept să-mi vină rândul.

Suntem o lume-ntreagă făcută doar din noi

Şi nimeni niciodată nu ne va rupe-n două,

A noastră-i nemurirea căci vieţii-am pus altoi

Din dragoste curată în dimineţi cu rouă.

Să te zăresc vreodată? - N-am cum, suntem întreg;

Rămânem o coroană de frunze şi de flori

De-ar fi să mor cândva- nu pot să te dezleg,

Sub mângâieri de lună, doi veşnic visători !

[chindea maria elena]

Ai pe cineva cu atât mai mult cu cât îi dai mai multă libertate! Nu poţi fi armonie decât în comuniune! Asta în microcosmos! Că altel suntem ai totului tot! Întreg exprimându-se prin parte, parte sinonimă întregului - corpul magic şi unic al iubirii! Drag, Gerra