Norişorul alb

[Nicolae Sărătean]

Sunt norul alb,
un pui de-albastru cer,
ce-ţi fură gândul minţii
şi-ţi dăruieşte o clipă eternă, privitorule.

Uiţi că lumea există şi te pierzi
în negândire, te vezi alături de mine
şi împreună suntem miliardele de fotoni ce-ti creeaza viaţa.
"Prizonieri voluntari" ai clepsidrei şi magnificei senzaţie de a fi.

Atunci, distanţa dintre mine si tine dispare.
Pentru un moment tu, omul şi eu albul norişor,
ce-ţi încantă zglobiu privirea, furându-te din lumea ta,
din labirintul Ego-ului şi falsei identitaţi,
suntem "unul" şi meru acelaşi, "Eu".

Fericirea pe care o experimentezi,
nu este doar a ta şi-ţi dai seama, pentru că privindu-mă,
mă transform, dând formă gandurilor tale.

Dacă  privirile ni se-ntâlnesc şi te gandeşti la a ta iubită,
pe tabloul cerului mă brodez pe dată, într-o imensă, inimioară albă.
Astfel, renaştem împreună în versuri şi cântece, pe magnifica muzică de liră, a ingerilor.

Dar mintea te trage de mâneca! Îti spune:

- Destul, tu nu vezi că visezi? Lasă albastrul cer, la ce-ţi trebuie ţie nemurirea?

Ai văzut să trăiască cineva, veşnic?

Îţi afunzi tăcut mâinile în buzunare, te simţi ca după un duş rece  şi-ţi spui în gând:
N-a fost real ce am văzut! Doar nebunii visează!
Apoi, pleci mai departe, reluându-ţi iluzia vieţii, pierzând clipa eternă, rămâi sclavul gravitaţiei...

O lacrimă, îţi naşte norisorul  alb,
sub formă de picătură jucăuşă, transparentă de rouă,
tu, o calci în picioare, nu simţi când o ucizi şi păşeşti nepăsător mai departe...

Norisorul, te simte, îţi zâmbeste si spune: Te inteleg şi te iubesc! Am fost şi eu ca tine şi am trăit fără să ridic ochii, zeci de vieţi, doar cu capul plecat...

Dar nu te părăseste, mereu e acolo, lampă  albă de lumină şi te veghează.
Îti strigă-n vânt, în ploi, în aripile păsărilor şi uneori îţi ninge, asteptând momentul când mintea-ţi obosită va merge din nou la culcare, ca să-ţi şoptească apoi : Priveste-mă , eu sunt Tu şi am să-ţi adun tot atâţia norişori albi, încât pe cer să-ţi ţes cu abur cald, cuvantul Luminii, doar pentru tine. Să vezi, pe fondul infinitului albastru scris, cuvântul magic te iubesc...

Asta astept de la tine,

o privire !
Eu doar pentru tine exist
şi împreună am creat, divinul.

[Nicolae Sărătean]

Mulţumesc Mihaela! E bun şi Ego-ul la ceva.. fără el nu ne-am putea privi în oglindă:))

Cu drag,

[Nicolae Sărătean]

Mulţumesc frumos Goga GR Constantin!

cu stima şi prietenie,

[Nicolae Sărătean]

Nuţa, Mulţumesc frumos de semn şi comentariu!

Cu admiraţie,

[Nicolae Sărătean]

Gabriela, mulţumesc din suflet!

Cu drag,

[Gabriela Grădinariu]

   Norisorule, te-ai metamorfozat in poezie. Frumos!

[Nuța Istrate Gangan]

Fericirea pe care o experimentezi,
nu este doar a ta şi-ţi dai seama, pentru că privindu-mă, 
mă transform, dând formă gandurilor tale.