Copilul din mine

[Nicolae Sărătean]

la poarta inimii mele
mă opresc adeseori râzând
alteori plângând

bat tăcut apoi aştept răspuns
deschide poartă un copil
ce nu-i din asta lume
judecător atât de drept
al faptelor mele
rele şi bune

nu mă-ntreabă de-am greşit
de sunt neîmpăcat
zâmbeşte doar
sau râde-n hohote
la orşice
păcat

nu ştiu prea multe despre el
ştiu mi-e prieten nu duşman
cum a ajuns acolo
un mister
povestea-i lungă dar nu-i
atât de important

nu-i niciodată trist
nici supărat
şi ochii-i sunt vie lumină
când vorbesc spune să tac
şi râde când o fac
la masă
cu gura plină

nimic nu-l deranjează
mereu e fericit
doar când îl simt mă vindec
de orice boală sau durere
devin şi eu ca el doar
un copil

nu luptă dar mereu învinge
când gânduri pustii mă atacă
le-nvăluieşte-n pasiune
le scaldă-n rouă şi iubire
pe dată

când lacrimile-mi se-mpletesc
spălându-mi ochii şi-a mea faţă
mă mângâie suav duios
sau chiar mă trage
de mânecă sau
de mustaţă

nu face mult că îl cunosc
deşi mereu a fost cu mine
a venit atunci la greu
când mă simţeam
şi mă credeam
singur pe lume

nu l-am chemat
aşa cum noaptea naşte-o lună
din a mea inimă s-a zămislit
tristeţea i-a fost muma
cea mai bună

voi o să-l găsiţi la fel
el ţine cheia fericirii
când îl aflaţi daţi-i un semn
bate-ţi smerit sfios uşor
la poarta inimii

nu-i puneţi nume nu-l strigaţi
tăcerea-i place
vrea doar să-l ascultaţi
când inima începe-a bate nebuneşte
să ştiţi că s-a născut
şi să-l primiţi
regeşte

[Nicolae Sărătean]

Multumesc frumos da Coza! Tot fac eu poezie din asta pâna la urmă sau măcar sper! :)

Cu prietenie,

[Ion Lazăr da Coza]

începe-abate > începe-a bate

Tot cam departe de poezie. Poezia e metaforă, comparație, epitet etc. O mică zvâcnire de poezie e în strofa 10.

da Coza

[Nicolae Sărătean]

pff, acum am văzut! Mulţumesc Gina!

Cu drag,

[gina zaharia]

copilul din tine și-a lăsat autograful în acest poem

am citit cu plăcere!

abate=a bate

ai mai uitat o virgulă după al doilea vers

gina

[Nicolae Sărătean]

Mulţumesc Mihaela!

Cu drag,

[Nicolae Sărătean]

Am corectat Sofy! Mulţumesc frumos! Deocamdată, nu-i mai fac nimic , dar când îmi vin ceva idei o să rectific încercând să respect ce-mi sugerezi! Cred că voi renunţa la rimă, astfel îmi va fi mai uşor! :)

Cu respect şi prietenie,

[Sofia Sincă]

În fiecare dinbtre noi se găseşte copilul, cred eu, atât cât vom trăi. Spui cu sensibilitate şi cu savoare pui în scenă gândul copilăresc în diferite ipostaze ale vieţii.

În privinţa construcţiei... nu înţeleg... Ai versuri de format propriu, strofe la fel, să nu mai vorbim de rimă. Dacă ar exista pe tot cuprinsul poeziei şi de asemenea daca ai păstra şi măsura, probleme nu prea ar mai fi, deoarece ai ales doar o altă grafică.

''nu mă-ntreabă de-am greşit de sunt neâmpăcat
zâmbeşte doar sau râde-n hohote la orşice păcat'' ar putea fi şi în acest fel, dar trebuie şlefuit ritmul. Sau să renunţi total la rimă.

neâmpăcat - neîmpăcat. Substantivele compuse, adică formate din două cuvinte se scriu cu ''î'' şi nu cu ''â''

Am citit cu plăcere, Sofy!