nisipul din clepsidre

[Dinca Valerian]

 

mai  cred că amintirea ne împarte
vechi resturi inegale de tăceri
dar nu mă tem că ai putea să ceri
romanțe cu ecou de cioburi sparte
pierdute-n mucegaiuri de plăceri


mereu îmi scutur gândurile pline
de timpul strâns cenușă în scrisori
nisipul din clepsidre să-l măsori
de câte ori s-a răsturnat în mine
înfășurat în oase de ninsori


doar seara mă găsește și mă pierde
în poza ta cu amăgiri de nud
oricât aș sta-n amurguri să includ
luciri din ochi întunecați de verde
ori sânul încălzit la polul sud

[Dinca Valerian]

@ Valeria Merca Multumesc pentru comentariu si apreciere

[Valeria Merca]

Nostalgic, plăcut. Metafore îndrăznețe. Corect alcătuit, muzical.

Am citit cu plăcere.

[Dinca Valerian]

@Sofia Sincă Multumesc pentru comentariu si apreceri. Nimic rau in a rememora amintiri. Probabil ca acesta este si motivul pentru care le-am pastrat. E trist poate, dar in niciun caz apasator

[Sofia Sincă]

Amintirile adună nostalgii în tonuri de romanță. Nostalgii, romantisme ofilite, încărcătură apăsătoare.

Se mai întâmplă câteodată :))

Poezia este plină de muzicalitate tristă, elegiacă și de sensibilitate.

Apreciere deosebită,

Sofi