Nimic
apoi nimic
te opreşti şi spui simplu
„va ploua”
parcă viaţa şi-ar ţine respiraţia
alergi cu viteza unui tren sălbatic
şi brusc te izbeşti
de zidul singurătăţii
linişte
mintea ta încearcă să iasă
să explodeze
chiar dacă degetele ţi-au rămas
înţepenite
pe mânerul iubirii
apoi nimic
simplu
un chiştoc aruncat
râzi
deşi ştii că n-ar fi trebuit
să plouă
că n-ar fi trebuit să exişti
te opreşti şi uimit
îţi priveşti umbra
plecând înainte
apoi nimic
Adaugă un comentariu
-
Comentariu publicat de Vasilisia Lazăr pe Mai 29, 2012 la 12:27am
-
"eu prelungesc cuvinte
până la limita descărnării
dau bice nimicului
în sens giratoriuîn cimitirul ce-mi creşte în locul măduvei
nici un oftat nu mişcă vântuldoar clopotele astea înfiorate
mi se agaţă de trup"(Nuţa Crăciun)
-
Comentariu publicat de Sofia Sincă pe Mai 28, 2012 la 1:22pm
-
O poezie din ''nimicuri''... foarte interesantă! Dar sentimentele create se leagănă între a fi şi a nu fi.
Am citit cu deosebită plăcere, Sofy!
-
Comentariu publicat de Ion Lazăr da Coza pe Mai 28, 2012 la 1:02pm
-
Poem cu sevă.
Plăcut mult.
da Coza
.
Despre
link-uri utile
Zile de naştere
Zile de naştere sărbătorite astăzi
Zile de naştere sărbătorite mâine
donații
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: Lazăr Vasilisia
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2021:
Activitatea Recentă
Antologiile site-ului „ÎNSEMNE CULTURALE”
© 2021 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE