Împrumută-mi te rog
două cuvinte
de ieri de la prânz
am rămas fără litere…
mi-am răscumpărat Adevărul
ipotecat
înainte de naşterea mea….
eu ştiu că tu nu împrumuţi
cuvinte niciodată
dar măcar azi de ziua mea
fă o excepţie….
îmi doream adevărul
aşa cum te doresc pe tine
doar două cuvinte îţi cer
acelea pe care le ţii
în servanta creierului tău mic
promit să ţi le înapoiez
cu camăta cuvenită
după miezul nopţii
când îmi voi fi vândut
sufletul….
Adaugă un comentariu
mereu vin cu drag pe pagina ta...felicitari
respect si admiratie!!!
Da-da! Frumoasă poezie.
da Coza
multam
Frumoasă declaraţie! Mi-era dor de poezia ta, Adrian!
Disimulare in toata regula! Iata cum o rugaminte cuminte ascunde, de fapt o oferta greu de refuzat. Felicitari, te citesc cu incantare de fiecare data!
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE