Înger de cuvinte (Maestrului Emil Brumaru)

[Nădejde Angelina]

Peste Iaşi, cerul îşi lasă
Zbucimul în fulgi lunatici
Şi-n lumina zdrenţuroasă
Pare-un zbor de fluturi jalnici.

Nimeni nu vede soborul
Rătăcit în toiul nopţii,
Doar poetul - călătorul
Printre umbrele cetăţii.

Pare trist, puţin apatic
C-a plecat fără de veste,
Vântul şuieră zănatic
Printre turlele semeţe.

Sub zăpada-ndoliată
Pier iubiri istovitoare,
Inima nu-i mai tresaltă,
Urma paşilor dispare.

Teii parcă se întreabă…
Unde a plecat poetul?
Ce o fi cu-atâta grabă,
Nimeni nu-i ştie secretul.

Doar văzduhul plin de zloată
Prefăcut în alb de plângeri
S-a deschis şi îl aşteaptă
Rezervaţia de îngeri.

Surghiunit în veşnicie
Fără muze, crini şi fluturi,
Vom sorbi din poezie
Rouă adunată-n ciuturi.

Şi-ntr-aşa o ispitire
Vom cerşi cafea fierbinte,
Spre a-i fi înveşnicire
Îngerului de cuvinte.

[Nădejde Angelina]

Aşa este, Lisia! Mulţumesc!

[Vasilisia Lazăr]

Deosebit omagiu! Ce grăbiți sunt în ultima vreme poeții! 

[Nădejde Angelina]

Mulţumesc tuturor pentru semnul lăsat!

[Nădejde Angelina]

Stimate domnule da Coza, vă mulţumesc!

[Ion Lazăr da Coza]

Cu bucuria lecturii.

da Coza

[Nădejde Angelina]

Mulţumesc mult, Camelia! Tare sunt neatentă.

[Camelia Ardelean]

Frumos, deosebit omagiu, cred că Maestrul s-ar bucura să îl citească! În penultimul vers, "a-i fi" se scrie cu cratimă! Cu drag,

[Nădejde Angelina]

Mulţumesc, Laura! Drag, semnul tău!

[Nădejde Angelina]

Valeria, mulţumesc! Pe maestrul Emil Brumaru l-am cunoscut mai mult pe Fb. Ştiam de el, dar acolo l-am simţit aproape de oameni. Un portret frumos i-a făcut poeta Camelia Raduluian

"Emil Brumaru nu avea acea morgă intelectualist-intransigent-intangibilă, larg și ostentativ afișată azi de unii ''grei'', dar mai ales de cei ''greuți''. Nu se scufunda în formulări savante și criptice. Nu făcea caz. Nu poza. Nu avea acel elitism scorțos și arogant al celor obișnuiți cu laudele și cu locurile din față, deși el era în fața multora. Emana căldură și firesc. Era atât de om! Se enerva. Își ieșea din pepeni. Se plictisea. Era ironic, acru, insuportabil. Se temea. Sau era cuprins de disperare. Sau era ghiduș. Se entuziasma. Adora periferia. Lăuda cu patos și convingere oameni necunoscuți, care nu însemnau ceva pentru alții. Răsturna statisticile altora. Înfrunta. Sau te lăsa cu ochii în soare. Tăcea. De-aia nu mai putea. Punea inimioare. Posta pisici. Era mereu EL. Incuraja oamenii. Adora talentul. Susținea talentul. Dădea binețe. Era iubibil. Era un reper bonom, firesc, autentic. Îmi lipsește. Îmi lipsesc astfel de oameni. Firești." Are dreptate! Era acolo cu noi, trecea prin paginile noastre, distribuia din poeziile care îi erau pe plac, ne lăsa inimioare. O făcea firesc şi frumos. A fost cu noi acolo până a plecat în "rezervaţia de îngeri". De aici nevoia de a scrie această poezie.

[Nădejde Angelina]

Stimată doamnă Sofia Sincă, l-am numit înger de cuvinte pentru că poeziile maestrului sunt pline de îngeri, fluturi, rouă etc. Este poetul marilor iubiri scrise într-un mod cu totul original. Cunosc şi acea parte a poeziei de care pomeniţi, nu este tocmai genul meu, dar are şi poezii care ne încântă sufletele. Vă mulţumesc pentru semnul lăsat!