Înfiorând pojarul ascunsului bujor

[gabriel cristea]

Se-ntrec în furii vânturi de nord și miazăzi,
lingând coline-ntinse și mursecând din zori;
Flămânda ta făptură nu-i adormită, ci
zmeoaică mă pândește prin maci unduitori.

Lumina se extinde, vibrează imanent
prin trupul tău de știmă, în ape zămislit
- solară-ncolăcire și sinuos torent
ce-mi răscolește ochiul prin ierburi vântuit.

Din mijlocul câmpiei, sub zvârcolire, goi
ne întrupăm aripii ce modelează-n zbor
concentrice întinderi și umbre prin zăvoi,
înfiorând pojarul ascunsului bujor.

Sub tremurul staminei ne împletim vulgar,
iar tainicele vânturi de nord și miazăzi
scântei ți-aprind în ochii-polenuri de gustar
și-mi risipesc sărutul pe sânii-ți arămii.

[gabriel cristea]

Mulțumesc tuturor doamnelor și domnilor care au apreciat și comentat poezia! O zi minunată!

[Vasilisia Lazăr]

Splendid!

[Valeria Merca]

Fascinant, impresionant, de vis!

Admirație, Gabriel Cristea!

[Nădejde Angelina]

Reverență, poetule!

[Mariana Suciu]

O bijuterie! Felicitări!

[Mick Lorem]

Felicitări maestrului umil căutător de frumos! L-ai găsit!

Cu respect,

Mick Lorem

[Sofia Sincă]

Magnific! Divin!

Eliberarea fanteziei și ale valurilor de frumos în favoarea poeziei. Culoare și vibrații amețitoare, imagini strălucind feeric străbat fiecare strofă, fiecare vers.

De fiecare dată zic, am citit cea mai frumoasă poeziei a lui Gabriel Cristea. Însă vine una și mai frumoasă, și mai frumoasă, încât nu știu care era cea mai...

Multiple felicitări!

Sofi