Nevinovăție (de Ion Lazăr da Coza)

Şi Solomon a spus:

- Aduceţi

sabia şi tăiaţi acest

poem în două!

- Să nu fie nici al meu,

nici al lui! Tăiaţi-l!

a exclamat, încântat, cel

care pretindea că poemul

meu e al său.

- Iertare! zic

Și am plecat gândindu-mă abia acum

la nevinovăţia copacului

căzut…

Foto: autorul

Vizualizări: 131

Adaugă un comentariu

Comentariu publicat de Camelia Ardelean pe Mai 30, 2020 la 12:30pm: E scris adânc! Preţuire!

Comentariu publicat de Vasilisia Lazăr Grădinariu pe Mai 29, 2020 la 12:41am: Vă mulțumesc din inimă! Cred că Ion e fericit...

Comentariu publicat de Nădejde Angelina pe Mai 28, 2020 la 2:24pm: Prețuire!

Comentariu publicat de Mihaela Suciu pe Mai 27, 2020 la 10:23pm: Citisem despre creier că reacționează emoțional doar când a experimentat o anumită situație. Cred că se adevereşte, poetul nu vede sacrificarea copacului până nu este pus în situația sacrificării propriei creații. Admirabil!

Comentariu publicat de Vasilisia Lazăr Grădinariu pe Mai 27, 2020 la 5:28pm: La același lucru m-am referit și eu, Valeria când am spus că poemul (aici copacul doborât), pentru poet, e precum pruncul pentru mamă. În rest e o întreagă filosofie.

Comentariu publicat de Valeria Merca pe Mai 27, 2020 la 4:50pm: O cunoscută parabolă din Vechiul Testament se referă la judecata regelui Solomon.Doua femei au venit la Solomon, sustinând fiecare că ea este mama unui copil mic, revendicându-l. Solomon, despre care se duse faima de mare înțelept, a hotărât să facă dreptate hotărând să taie copilul în două, urmând să primească fiecare câte o parte. Mama falsă s-a bucurat la auzul hotărârii, pe cand mama adevarată a izbucnit în lacrimi și a spus că mai bine renunță la copil decât să-i fie omorât.

Aceasta ar fi pilda care l-a inspirat pe dragul nostru Ion Lazăr da Coza în acest poem! (Acum observ că și Gabriel a făcut referire la această pildă). Ingenioasă metamorfoză!

Prețuire mereu!

Comentariu publicat de Dinca Valerian pe Mai 27, 2020 la 4:20pm: Si eu cred ca abordarea doamnei Vasilisa Lazar da Coza este mai aproape de intentia poetului. Facand o paralela cu pilda lui Solomon, nu posesia (poemului) legitimeaza talentul, ci intelepciunea de a intelege sacrificiul (copacului).

Comentariu publicat de Vasilisia Lazăr Grădinariu pe Mai 27, 2020 la 3:29pm: După cum știm, Ion era un modest. Eu mă gândesc că face referire la copacul căzut, copacul din care se face hârtia, că ar fi fost sacrificat degeaba, că poemul nu merita acel sacrificiu. Extrapolând cu pilda lui Solomon, pentru poeți, poemele sunt ca și pruncii acestora. Părerea mea. Oricum, e multă filosofie și aici, ca în toată poezia lui Ion.

Comentariu publicat de Sofia Sincă pe Mai 27, 2020 la 9:31am: Poezia, poemul odată aruncat în mulțime, scris și pus spre citire nu mai aparține autorului. El este al tuturor... Pilda de printre rânduri a lui Ion Lazăr da Coza. Din punctul meu de vedere.

Cu dragoste și altruism, din înţelepciune, el clădeşte bucuria sacrificiului. În prezent pentru eternitate.

Cu deosebit respect și bucuria de a-l vedea, din nou în poză,

Sofi