Neființă

[Mariana Suciu]

Să treci în neființă nu-nseamnă nemișcare, 
nici ochi închiși de-a pururi sub crucifixe reci, 
nu doar putreziciunea preschimbă în surpare
a inimii bătaie, iar trupu-n loc de veci.

Și golul te-ngenunche, apasă-n piept și doare,
chiar frânge-n mii de cioburi al vieții spirit viu,
iar moartea-nșiruită în zile lungi, amare,
devine accesoriu la traiul vinețiu.

Alunecări de neguri te încolțesc, lugubre,
îmbracă-n calmul nopții belșug de silnici ani,
cunoașterea preschimbă durerile în umbre,
în vers închide șoapta-nfloriților castani.

O pasăre de noapte slujește-n tinda ploii,
miraculos destramă în sensuri mii de vieți,
extravagant e totuși doar scâncetul nevoii
de a trăi în lume firesc, umani, discreți.

[Mariana Suciu]

 Vă mulțumesc din suflet, d-na Sofia, pentru că încă mai aveți răbdarea de a-mi citi versurile și nu ați obosit să dați sfaturi; pentru că încercați să vedeți partea bună a fiecăruia dintre noi, cei de aici de pe ÎNSEMNE.
 Stimă și prețuire,

[Mariana Suciu]

Mulțumesc, d-na Adelaide, pentru lectura textelor mele.
Prețuire,

[Sofia Sincă]

iar moartea-nșiruită în zile lungi, amare,
devine accesoriu la traiul vinețiu. - sublim!

Meditația, filosofia viață-moarte, parte din suprarealismul postmodern aduce farmec deosebit poeziei, în general, iar la tine îl adâncește. Poezia emană emoție, dar și teamă în fața scurgerii ireversibile a timpului ce poartă totul cu el totul ca un tăvălug.

Și totuși mă leg puțin de versul al doilea care șchioapătă de la, sub cruci grele și reci, din motive de accente. Cred că ar fi mai bine, nici ochi închiși de-a pururi sub grele cruci... și reci. Sau găsește tu modalitatea de a elimina neajunsul.
Deosebită apreciere,

Sofy

[Valeria Merca]

...

''Și golul te-ngenunche, apasă-n piept și doare, 
  chiar frânge-n mii de cioburi al vieții spirit viu, 
  iar moartea-nșiruită în zile lungi, amare, 
  devine accesoriu la traiul vinețiu.''...

Frumos. Aam citit cu placere.