ne vor recupera

[LUMINITA SCOTNOTIS]

ne vor recupera

 

înghemuiți sub anemice frunți

străini de noi

reverberând tăceri

creduli pășim eclipsele genunii

în gesturi fixe spânzurați de nori

 

nu-i stare nici lumină să se-ntâmple

pe stânca efemeră-i clipa oarbă

trecem perechi

spre ceruri muribunde

de fum păstori și miei de-odată

alchimizând hățișuri ucigașe

într-un discurs interesant

și următoarea poarta-i dor

de tot ce cârma ochiu-n piscuri ține

 

parca și soarele se-nchide-n el

acum când totu-i copt

să cad-o noapte fără stele

s-aducă frigul într-un tot

ce mai e încă ascultare

un semn ușor de fericire

și-n cuvântare stări albastre

prin palma ce mi-o mai măsor  

parcă și ea

iubirea da

și ea se-ncheagă albă-n os

că-n aberații disperate

sub solzii sufletului gri

incerți dar veșnic rostuind

pietrificări îmbrățișate

cu zori de sublimate morți         

și mult mă dor cântările

pe când în văz nisip de timp

răbdarea vrerii mi-o închide

 

dar cum  

de vis pătruns e locul

că semănând în doi lumină

aripi de cer ne cresc la tâmple

și-atât de duși

și-atât de puși

vom tot urca

vom tot urca în coate

pe munți pustii de clipe-n gând

până la capătul absenței

imaginile perindate

din suprapuse focuri locuri

ne vor recupera cândva

căitele ninsori

[Nuța Istrate Gangan]

vom tot urca în coate

pe munți pustii de clipe-n gând

până la capătul absenței

superb!

[Ion Lazăr da Coza]

Promisiuni pân' la capătul absenței, unde se vor recupera căitele ninsori.

Poezie mustind de metafore.

da Coza

[Vasilisia Lazăr]

Izvor nesecat de metaforă.

[LUMINITA SCOTNOTIS]

multumesc, Sofy,...femeie din particule de mir! cu iubire

[Sofia Sincă]

Prin metafore halucinante creezi lumi proprii, ne pedepseşti pentru fărădelegi, ne porţi prin apocalipse, apoi cu îngăduinţă şi resemnare ne recuperezi...

Recunosc, ai o imaginaţie nemărginită.

Admiraţie, Sofy!