sărat ca marea
mă absorb în timp
mereu îndiguind în jurul tău
abia petrec uitarea în fiecare parte
încă nu știu
cum trec inexistentul cald în gândul rece
tot ce dezleg
arar mai poate umple
un înverzit întins pe lîngă muguri
zbor neștiut
se-ntoarce mâine prin zorile de ieri
ademenind culoarea în joc adânc de umbre
pe-ascuns
cum infinitul tinde spre plusuri de tăcere
am învățat că dincolo de mine
începi întotdeauna tu
Adaugă un comentariu
@ Cornaciu Nicoleta Ramona Abia astazi vad ca sunt restant cu un comentariu. Imi cer scuze. Apreciez rabdarea cu care ati tratat neatentia mea.
@Valeria Merca Multumesc pentru comentariu si apreciere
Sensibil, plăcut!
frumos...
@ Vasilisia Lazăr Grădinariu Multumesc pentru apreciere. Conteaza mult, venind de la cineva care se pricepe.
Minunat! Ultima strofă e magistrală.
@ gina zaharia Onorat pentru apreciere, multumesc
@Ana Cîmpeanu Va multumesc pentru comentariu si apreciere
@Cornaciu Nicoleta Ramona Ma bucur ca place, multumesc pentru lectura.
Frumos final! Frumos!
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: LAZAR VASILISIA
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2021:
© 2022 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE