Nașterea după ce ți-ai băut ultima moarte

[chindea maria elena]

nimic nu se vibrează în pătrare

 

se sting luminile în tine nu-ți mai poți afișa în vitrine
coastele goale
carnea s-a transformat în izvoare
ți-ai strâns țipătul într-un albatros digerat de furtună
privirea fără îngeri în ataș
un plus de eternitate în mai puținul
clipei

experiment celest
lamela aurește timpul care ți se topește ușor
din geana duhului

și mâine a fost dimineața când o zână căzută
și-un nimb de zenit
ți-au filtrat sângele
propria foame sită incandescentă
și-a spart dinții în tine
împuținat
cu fiecare eternitate mistuită

din piramida vertebrei numeri alb ecourile vieții

chipurile ce te-au părăsit
gârbovite sub greutatea cuvintelor de fier
reverberează
triste victorii împănate cu lauri de fum
în jurul tău se rostogolesc sfere
energia lor
cu-o octavă mai jos
magnetizează literele și în tăcere
le umple de forme

tu ai pășit fără de tine dincolo de toate umbrele
oglinzile și-au macerat fotogramele
din argintiul iluziei
până și ultimul loc din care te retragi
camera secretă a inimii
a șters polenul de viu din lumină

peste drum de mine
veșnicie blândă hipnotizează
abisul

s-a născut un crist

[chindea maria elena]

Copleșită Ioane de ”citirile” tale!

Îmbrățișări!

[chindea maria elena]

Valeria, scanările mele metaforice sunt rezultatul forărilor mele în cunoaștere, evident pe alte paliere decât cele ce țin strict de percepția intelectului! Pentru că identitatea noastră este mult deasupra fotogramelor mentalului! De-aici aparența de nebunie! De ai rezonat e minunat!

[Ion Lazăr da Coza]

Încântare!

da Coza

[chindea maria elena]

... hihihihi Sofy, depinde unde poziționați reflectoarele! Umbra mâinii poate crea iluzia unor fluturi sau balauri! Suprarealismul meu este palierul unui realism cunoscut de peste 2000 de ani de o anumită facțiune a omenirii, din ce în ce mai amplă și consistentă! Ce se consideră azi că este realizabil s-a revelat și prezis de mii de ani, și încă multe alte ce par acum fantezie pură! Oare pentru că omul este prizonierul unor jaloane fizice, palpabile? Oricum, pentru mine ”nebunia” aceasta este firescul percepțiilor mele! 

Cu drag   

[Valeria Merca]

...

''tu ai pășit fără de tine dincolo de toate umbrele
oglinzile și-au macerat fotogramele
din argintiul iluziei 
până și ultimul loc din care te retragi
camera secretă a inimii 
a șters polenul de viu din lumină'' - superb!

Finalul e desăvârşit!
Admiraţie, Gerra!

 

[Sofia Sincă]

Nebunie suprarealistă... Mor după nebuniile tale Gerra! Ființa transformată în eternitate, fantezia manevrată oniric de mintea ta, seduce. Lasă fiori calzi-dureroși, devoratori.

Viața de după viață. Desigur, în fiecare naștere există un Crist, iar în poemele tale, în fiecare există extaz.

Sunt copleșită de frumusețea și nemărginirea lor.

Sofy