În noaptea asta se ard vise

[MARIA VASILESCU]

În noaptea asta se ard vise
într-un târg
de ochi şi picioare −

cenuşa se pune la păstrat
într-un singur bărbat
orb de singurătate −

sângele s-a oprit şi el
la jumătatea spaimei
dintre mâine şi niciunde ‒

îţi aşteaptă zborul de Phoenix

înghețat
fiindcă singura noapte albă din an
nu e destulă pentru înviere −

printre litere înghițite
cu lăcomie
umbra mea te mai iubește
o dată

de tot.

[Vasilisia Lazăr Grădinariu]

cenuşa se pune la păstrat/ într-un singur bărbat

sângele s-a oprit şi el/ la jumătatea spaimei

umbra mea te mai iubește/ o dată/ de tot.

Pur și simplu m-au fermecat.

[Sofia Sincă]

Singurătate și vise pierdute, o ultimă clipă de iubire, stări obscure - sensibilităţi ce categorisesc inima şi mintea noastră. 

Ai un stil bine definit, ușor închistat, atât cât să facă bine poemului. Dar eu nu găsesc fiorul liric. Și știi de ce? Ești prea explicativă în vers. Formulezi metafora, apoi vii și o explici, explicație care taie farmecul metaforei.

Însă este doar părerea mea.

Am citit cu plăcere,

Sofi