Nãluca

[Rădița Răpeanu]

Lumină licărită-n ram,
Mi-ai fost Luceafăr și-ţi eram
Cântecul mării din ghioc,
Văpaie cu braţe de foc!

Mi-ai fost vânat ori mă vânai,
Plecai din mine sau veneai,
Mă atingeai ca să m-alungi
Ispită cu degete lungi!

Fugeai spre mine să mă prinzi,
Mã cumpãrai ca să mă vinzi
Lui Dumnezeu să-i fiu mereu
Icoană, cu aripi de zmeu!

Te plouã-ntruna cu păreri,
Când stai pe jariști de tăceri,
În loc să urci tu te cobori
Nălucă răsturnată-n flori!

Mă oblojești ca să mă dori,
Nu-ţi pasã nici de mă omori
Mizezi pe mine la barbut,
Tu, Iudã, cu zâmbetul mut!

[Rădița Răpeanu]

V-am  îmbrăţișat, v-am iubit în gând, v-am chemat pe rând și v-am mulţumit! Rădiţa voastră, cu dor

[Mihaela Popa]

frumos, muzical, inteligent

[Vasilisia Lazăr]

Ce curgere lină, chiar dacă în esență tumultoasă! O poezie pătimașă, ca întreagă lirica ta, alcătuită frumos.

[Tudor Cicu]

Sună a cântec buciumat cu dor și jale... dar sună frumos! Cum spune Valeria: vibrant și imaginativ ca într-un joc inventat și cântat de copii. Mi-a plăcut... și să nu uit: La mulți ani!

[Valeria Merca]

„Nu-ți pasă”- zic eu în ultima strofă!

Imaginativ și vibrant, ca-ntotdeauna, versul tău!

Am citit cu mare drag.

[Sofia Sincă]

Speranțe pierdută, amintiri de şoapte ce au rămas nerostite, blestem.

În compoziție ai încercat ultimul vers ca un refren, dar și aici ai schimbat ritmul la strofele 4 și 5.

Dar cum citit cu plăcere,

Sofi