În căutarea lui Dumnezeu

[Eftimie Gheorghe]

E lumea veche iar în resetare

O simte-n carne orice individ,

Când lumea nouă stă în așteptare

Pe valuri repetate de covid.

 

Se-ntâmplă lucruri înfiorătoare,

Sunt răni trecute care se deschid

Și oameni ce se duc la văjitoare

Când sute de spitale se închid.

 

Sunt doctorii tratați de haimanale

Rețete abuzate ne ucid,

Se completează iarăși arsenale

De disperare  mulți se sinucid.

 

De pe rețele se împroașcă ură

De parcă-s valuri albe de acid,

Și lupta e din ce în ce mai dură

Când intervin „postacii” de partid.

 

Se anulează lege și credință

Miroase-a fum și a insecticid,

Aleșii ne conduc cu stăruință

Spre un război urât și fratricid.

 

Și obosim și renunțăm la toate,

Golgota ne așteaptă să venim,

Iubire, milă, dragoste de frate

Se pierd pe calea-n care băjenim.

 

Mai răscolim speranțe ruinate

Și ne uităm zadarnic către vest,

În lumea cu credințe-alienate

Îl căutăm pe Dumnezeu pe șest.

 

[Eftimie Gheorghe]

Mulțumesc doamna Sincă dar sincer eu nu pot să văd în ce constă ieșirea din ritm.

Cu toate astea aș avea o nouă variantă care ar impune și schimbarea titlului.

Ex. Ne-ajută totuși Dumnezeu pe șest

[Sofia Sincă]

Poezie plină de vigoare, de nerv, cu tema haosului creat de această pandemie. De actualitate.

Toată bune și frumoase, versurile curg ca o apă cu vadul bine stabilit, până la ultimul vers, care este cel mai important, el fiind mesajul acestei poezii. Este ieșit din ritm. Trebuie refăcut neapărat, deoarece este păcat de așa poezie plină de substanță.

Am citit cu plăcere,

Sofi