În țara lui Dor-de-Pământuri

[gabriel cristea]

Hangerul încet mă străpunge
din lumea ce fuge de Christ;
Vâscoaselor curgeri de sânge
mari botnițe-a pus Antichrist.

Un rânjet ușor mă-nconjoară,
cetăți și columne mă dor;
Trăiască trădarea! Să moară
românul pe câmp cu mohor!

În țara lui Dor-de-Pământuri
străinii sunt aprigi eroi;
Țărani nălucind printre scuturi
rămân în picioare, dar goi!

Biserici sunt smulse din soare,
cohorte de lași se-nmulțesc;
Din seve de-albastră cicoare
petale de slugi înfloresc.

Mi-e timpul aproape de dave
și câmpul cu maci este mut;
Străbat prin tranșee jilave
un neam basarab și tăcut!

[Mihaela Suciu]

Mare patriot eşti, Gabi! Se simte ostaşul instruit.

Cu mintea mea de ostaş instruit parțial, zic: înainte din ,,dor-de-pamânturi'' se ,,descăleca'' şi se întemeiau țări, pe urmă, ne ,,încălțară'' şi ne-a apucat ,,dor-de-ducă'', mai nou: ,,stați acasă!'' aşa că îmi fac arborele genealogic: mă trag din Negru Vodă fiind născută în Făgăraş, deci nu sunt neam de basarab. :))

[Sofia Sincă]

În fiecare din noi există patriotism și dor de pământul natal. Tu l-ai exprimat în versuri cursive și adevărate. Numai că aceste pământuri tind să plece sau să vină alții, din meleaguri necunoscute să-l stăpânească. E un fenomen foarte periculos.

Sentimentul tău patriotic conferă poeziei un mod propriu de a vedea acest fenomen, iar tehnica poeziei pune accentul apăsat pe el.

Deosebită apreciere,

Sofi