Aidoma unei picturi de Munch

[gabriel cristea]

O pâclă sulfuroasă șerpuiește
prin metropola pierzaniei,
lingând vitralii cosmice de biserică...

În urmă, balele lui Belzebut
topesc turle impunătoare
și clopote de bronz stelar;
Se-aud picuri lovind pământul
- o ploaie de meteoriți, ancestrală;
Izbăvirea curge sfârâind
prin ravenele incandescente ale păcatelor lumii,
ca un metal fluid.
Mulțimea cu pupilă de șarpe râde disprețuitor,
scuipând la răscruci venin...

Un trup de argint, încă răstignit,
refuză să ardă. Se zbate!
Apoi, își încordează luminiscența
din Costelația Săgetător,
se smulge și țâșnește - o cometă a răsăritului -
spre inima pruncului ce s-a născut în iesle.

Zorii devin sângerii,
și-un țipăt străbate lumea, aidoma unei picturi de Munch.

[gabriel cristea]

Mulțumesc, Vasilisia! Înseamnă că am pictat bine! :)

[Vasilisia Lazăr]

Excelent! Am vizualizat...

[gabriel cristea]

Mulțumesc, doamnă Carmen Popescu, pentru comentariu și apreciere! :)

[carmen popescu]

Un contur criptat pentru un ochi neformat, o profunzime intelectuală, mai bine zis, trăită în evoluție. Am citit cu interes.

[gabriel cristea]

Mulțumesc, Valeria Merca! Ce-ar mai fi de spus... :)

[Valeria Merca]

Dureros de frumos! :)

Admirație, Gabriel Cristea!

[gabriel cristea]

Mulțumesc de apreciere, doamnă Sofia Sincă! :)

[Sofia Sincă]

Magnific!

Lumea moare, răpusă de păcate și de meteoriții picați din cer, lumea renaște.

Cu sensibilitate şi contemplaţie ai alcătuit acest poem, deosebit de valoros, cu semnificaţii cosmice, teologice și ancestrale...

Deosebit de frumos!

Sofi