O pâclă sulfuroasă șerpuiește
prin metropola pierzaniei,
lingând vitralii cosmice de biserică...
În urmă, balele lui Belzebut
topesc turle impunătoare
și clopote de bronz stelar;
Se-aud picuri lovind pământul
- o ploaie de meteoriți, ancestrală;
Izbăvirea curge sfârâind
prin ravenele incandescente ale păcatelor lumii,
ca un metal fluid.
Mulțimea cu pupilă de șarpe râde disprețuitor,
scuipând la răscruci venin...
Un trup de argint, încă răstignit,
refuză să ardă. Se zbate!
Apoi, își încordează luminiscența
din Costelația Săgetător,
se smulge și țâșnește - o cometă a răsăritului -
spre inima pruncului ce s-a născut în iesle.
Zorii devin sângerii,
și-un țipăt străbate lumea, aidoma unei picturi de Munch.
Adaugă un comentariu
Mulțumesc, Vasilisia! Înseamnă că am pictat bine! :)
Excelent! Am vizualizat...
Mulțumesc, doamnă Carmen Popescu, pentru comentariu și apreciere! :)
Un contur criptat pentru un ochi neformat, o profunzime intelectuală, mai bine zis, trăită în evoluție. Am citit cu interes.
Mulțumesc, Valeria Merca! Ce-ar mai fi de spus... :)
Dureros de frumos! :)
Admirație, Gabriel Cristea!
Mulțumesc de apreciere, doamnă Sofia Sincă! :)
Magnific!
Lumea moare, răpusă de păcate și de meteoriții picați din cer, lumea renaște.
Cu sensibilitate şi contemplaţie ai alcătuit acest poem, deosebit de valoros, cu semnificaţii cosmice, teologice și ancestrale...
Deosebit de frumos!
Sofi
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: Lazăr Vasilisia
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2020:
© 2021 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE