Muză

[Gabriela Raucă]

Treci prin pulberea de vise și la mine te oprește,

Lasă-ți gândul să se uite prin ferestre de lumini,

Mângâie suava boare, ce în plete-mi unduiește, 

Iar pe buze pune-mi versul, ce voiai să mi-l închini!

 

Pasiunea să se-afunde în poteca de culoare,

Conturându-mi bucuria zâmbetului apărut, 

Dă-le ochilor nuanță și o umbră de mirare

Și pictează fericirea în momentul absolut!

 

Adu cheia ce-mi deschide sufletul plin de romanță,

Pune-n portativ de raze notele cu gust de cânt, 

Cheamă gândul să valseze, mângâiat cu eleganță,

Pe când fusta străvezie răsfirată e de vânt!

 

Ia metaforele toate și le-adună în buchete,

La ferestre le îmbină cu sonete purpurii,

Lasă-le mireasma fină, în culori, să mă îmbete

Și-n tablou să se ivească vraja unei simfonii! 

[petrut dan]

Wow, chiar nu mă așteptam!) Față de poemul acela „cuminte”, aici începi să fii o ființă conștientă de puterile ei, și crede-mă că le ai, cel puțin în poezie, dar sunt sigur că și-n viața de zi cu zi... versul cu „fusta străvezie răsfirată de vânt”, nici nu cred că ai realizat ce face în imaginația celui care citește ...știi, deseori mă întrebam de ce pe albumele unor cântăreți erau și cântece mai bune și cântece mai slabe până când am aflat că, de fapt, cele mai slabe le scoteau în evidență pe cele mai bune prin comparație! La tine nu e vorba de comparație, ci de evidență, de puterea sugestiei, este clar că orice om când citește despre vreo fustă străvezie-nestrăvezie, nici nu contează, dar faptul că o lași în bătaia vântului trezește imaginația oricărui bărbat sănătos la fel ca gelozia oricărei femei!)

De obicei nu folosec acest cuvânt, cred că este prima oară aici, dar Bravo, super poemul, cu un vers i-ai rezolvat toată ecuația!) Dar ești o romantică?!))

[Vasilisia Lazăr]

Uite că muza te-a auzit și a venit, Gabriela. Un poem feminin, gingaș, plin de sensibilitate și frumos. Prin invocarea muzei, ai scris un fel de ars poetica. Remarc respectarea rigorilor poeziei clasice până la detaliu. Te felicit!