fără rest

[Dinca Valerian]

rătăcesc pe cărări de abis translucid
nevăzut de tăceri în adânc mă frământ
nu se naște un timp îndestul să ucid
chiar și noaptea căzând ca un corb pe pământ


mă lovesc de răcoarea apusă-n copac
se conjugă de clopot un timp netrecut
trupul meu cade frânt și cu umbra împac
răstignite  hotare când le-am petrecut


dintre pete de nori în amurg fecundat
mă străpunge un fulger rămas fără rost
răscolind vai adânci zarea s-a înfundat
împărțim fără rest ploaia care n-a fost

[Dinca Valerian]

@ Chris Multumesc pentru comentariu si apreciere

[Dinca Valerian]

@ Vasilisia Lazăr Aprecierea dvs. ma onoreaza, multumesc

[Chris]

foarte frumos, desi mesajul este unul pesimist...

[Vasilisia Lazăr]

Excelent!

[Dinca Valerian]

@ Mihaela Popa Multumesc pentru apreciere

[Mihaela Popa]

frumos!

[Dinca Valerian]

@ gina zaharia Multumesc pentru apreciere

[gina zaharia]

chiar și noaptea căzând ca un corb pe pământ - superb!

Întreaga poezie atrage cititorul. 

Admirație!

[Dinca Valerian]

@ Sofia Sincă Multumesc pentru apreciere. Daca textele mele plac, inseamna ca n-am pierdut timpul degeaba

[Sofia Sincă]

Superb! Ai acele metafore de care am tot zis: misterioase.

Versurile creează efecte lirice prin combinații de imagini și sunete ce sugerează oboseală psihică, revoltă, neputință. Stări sufletești foarte plastic alcătuite.

Poezie adevărată. Felicitări!

Sofi