Stau în barca veche tare,
Pe un lac necunoscut
Apele-s tulburi în zare
Și-mi aduc zvon de tumult
Nu sunt decât eu pe lac,
Cu bărcuța-mi dificilă
Nu mă-ncumet să o fac
Să pornească printr-o vrilă
Peștii mari și mici privesc
Dansul legănat al sorții
Nu mai vreau să-mbătrânesc
Și-o să-i fur puterea morții
Mi-e duminică în suflet
Dacă-mi las și gândurile
Să alunece din cuget,
M-or legăna valurile
Voi scăpa și de-amintiri,
Curațând comori de vise
Mă voi pierde-ntre figuri
Vechi, din veacurile stinse
Și de-atunci, intru- n eterul
De lumină dintre vieți
Și-o să-mi pot alege drumul
Cu muritori sau poeți.
Adaugă un comentariu
Să fie duminică -n suflet mereu, zic!
Am citit cu drag
Cele câteva vorbe ale tale , Vasilisia, înseamnă mult pentru mine . Îți mulțumesc !
Câteva aritmii cauzate de accent.
Am citit cu plăcere.
Refăcut ! Ghidarea d-voastră îmi prinde bine . Va mulțumesc !
Nu e nevoie sa repetați vacanță în ultima strofă. E mai elegant sa înlocuiți în versul al doilea din ultimul catren vacanta cu altceva.
Ideile sunt bune, măsura de 7-8 silabe o stăpâniți. E bine.
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: LAZAR VASILISIA
(CEC Bank)
*
Așteptăm DONATORI și pentru perioada septembrie 2022 - septembrie 2023:
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE