Moara vrăjită

[Corneliu Neagu]

Se scurge prin mine un dor neștiut

venit pe tăcute-ntr-o seară barbară

cu gândul întors obosit din trecut

lăsând neuitarea în frigul de-afară.

Am vrut să o chem înlăuntru, în casă,

dar poate sedusă pe căi neumblate

s-a scurs spre tărâmul ce încă mai lasă 

parfum de iubiri care plâng cu păcate.

.

Iar dorul din umbră, sosit astă seară,

mă poartă prin visul lăsat mai de mult

în apele scurse prin piatra de moară

pornită-ntr-o vară c-un cântec ocult.

Scotea numai noaptea făina vrăjită

din grâul de aur crescut peste râu

cu macii albaștri prin holda păzită

de calul licorn, rămas fără frâu.

.

Ședea în răstavul lăsat printre holde

adus de-o nagodă cu părul în vânt,

venită călare la râu, să se scalde,

scoțându-și grăbită vrăjitul veșmânt.

De când am privit-o în noaptea cu lună

intrând dezbrăcată în râul sfios,

un dor fără milă se-ntoarce să-mi spună

să caut nagoda pe râu, mai în jos.

[Mihai Katin]

nagodă-ființă sau lucru ciudat, bizar

răstav- Fâșie de pământ pe care se cultivă un singur fel de plante.

am  postat   aceste  doua  cuvinte  pentru   o  intelegere mai  profunda  a acestui    poem  as  zice  mitologic  prin  esenta  lui  fantastica  din  strofa  de mijloc  si   acel   final    amintindu-mi   de Vasile  Voiculescu    ,aici   o   stranie faptura  ,o   Lorelei  estica ce  indeamna  sufletul  vrajit  la  o  eterna cautare  metaforica   a iubirii   ce  nu  piere din  suflet vreodata ...

[Corneliu Neagu]

Mulțumiri alese și gând bun, dragă prietenă Floare, pentru lectura versurilor și mesajul lăsat aici!

[Corneliu Neagu]

Notă pentru Monica Pester și Maria Mitea (dar și pentru cei ce vor urma, dacă vor trece pe aici) - îmi asum paternitatea introducerii în lirica românească a simbolurilor expresionist-onirice Nagoda și Licornul.

[Corneliu Neagu]

Monica Pester, Maria Mitea - vă mulțumesc cu prietenie și respect pentru frumoasele comentarii scrise aici!

[Maria Mitea]

Se scurge prin mine un dor neștiut

venit pe tăcute-ntr-o seară barbară

cu gândul întors obosit din trecut

lăsând neuitarea în frigul de-afară.

foarte frumos poemul, mi-a redat o întreagă poveste, pe o apă curgătoare, 

am învățat un cuvânt nou ” nagoda” , m-a dus cu gândul la pagoda, dar nu e pagoda, 

cumva cumva am fost prin zonă, e cuvânt slavic, ukrainean, 

[Monica Pester]

Poezia d-voastră, în genere, e un cântec, o melodie continua, cu tonalități,  deși asemănătoare, accentuate puternic prin exprimări diferite

Eu, personal, aș  asculta-o neîntrerupt, ca pe o poveste, scrisa, rescrisa, transmisa prin generații. 

Va citesc cu drag .