Mici crisalide

[Marioara Visan]

Varianta doamnei Sofia la boabele de roua din sufletul meu, sunt fericita sa constat ca aceste mici boabe de roua au darul sa trezeasca ploaia calda de vara a frumosului din sufletul domniilor voastre. Multumesc mult doamna Sofia.

''Astăzi, fiind mai puțin de comentat, propun varianta mea pentru acest text:''

eliberează Doamne răsăritul
desfășoară sârma ghimpată
devălmăşita slăbiciune a celor tari
aruncă-mă în vâltoarea iubirii
din noaptea Sânzienelor
mit amețitor îndemn de a rodi
în roua de sub talpa desculță de femeie
și visul celui drag cu lumină lină

 Doamne fă să înțeleg  
că totul e sminteală
timp pustiit în vidul micilor crisalide
labirint obscur într-o lume goală
fantasme sentimentale
zbor derizoriu
și că nu vom afla niciodată albastrul
scris deasupra timpului

  Doamne 

  desfă sîrma ghimpată 

  ce-mi infăsoară sufletul 

  că-mi ingrădeste 

 dreptul de a fi. 

  Eliberează-mă 

  din închisoarea vieții 

   vreau  în veșnicie 

   să  înțeleg ce inseamnă 

   a trăi

  redă-mi aripile gîndului 

  ce mi le-a răpit nepăsarea, 

  să pot zbura 

 spre verbul a simți. 

  Dezleagă-mă 

  din turnul uitării 

   mă du

  acolo unde mi-e locul 

  în vîltoarea 

  iubirii profunde 

  din noaptea de Sînziene. 

  În hora ielelor  

  să mă învîrt amețitor 

  transformându-mă  în nor 

  să fiu 

  visul celui drag  

   Lumină Lină 

  în sufletul lui 

  să  mă strecor 

 în nopțile cu lună plină. 

 

  Doamne fă ca atunci 

 cînd  din vis  mă trezesc 

 sperînd că ai desfăcut   sîrma ghimpată 

  să înțeleg  că totul e sminteală 

  în viața asta goală. 

  Nimic  n-avem destul 

  noi santem nimic 

  mici crisalide 

  într-un neant obscur 

  cu aripi încâlcite 

  în rețeaua   sentimentelor 

   nu vom afla niciodată, 

  ce-nseamnă adevăratul zbor. 

   

 Varianta ta Valeria pentru care iti multumesc din suflet.

 

   Doamne 

  desfă sârma ghimpată 

  ce-mi înfășoară sufletul 

  eliberează-mă 

  din închisoarea vieții 

   redă-mi aripile gândului 

  ce mi le-a răpit nepăsarea 

  să pot zbura 

  dezleagă-mă 

  din turnul uitării 

   mă du

  acolo unde mi-e locul 

  în vâltoarea 

  iubirii profunde 

  din noaptea de Sânziene

  în hora ielelor  

  să mă învârt amețitor 

  transformându-mă  în nor 

  să fiu 

  visul celui drag  

   Lumină Lină 

  Doamne fă

  să înțeleg  că totul e sminteală 

  în viața asta goală

  nimic  n-avem destul 

  noi suntem nimic 

  mici crisalide 

  într-un neant obscur 

  cu aripi încâlcite 

  în rețeaua   sentimentelor 

   nu vom afla niciodată, 

  ce-nseamnă adevăratul zbor

 Chiar și această formă se mai poate simplifica.

 

 

 

 

 

[Mihaela Suciu]

De la apariție și până acum sunt metamorfoze - în bine! Eu văd fluturele!

Și Dali avea „fluturi” :)

https://www.google.ro/search?q=dali+corabii+cu+fluturi&tbm=isch...:

[Marioara Visan]

Valeria e superba varianta ta, acasa diseara o sa incerc sa o pun alaturi de a mea , asa se poate vedea unde eu nu am fost in stare sa scot in evidenta emotia. Esti un Inger de fata, multumesc din suflet.

Cu drag,

Mara.

[Marioara Visan]

Doamna Sofia va multumesc pentru semn. Va mai astept.

[Valeria Merca]

Mara, am tăiat fragmente care mi s-au părut de prisos și iată ce a ieșit

   Doamne 

  desfă sârma ghimpată 

  ce-mi înfășoară sufletul 

  eliberează-mă 

  din închisoarea vieții 

   redă-mi aripile gândului 

  ce mi le-a răpit nepăsarea 

  să pot zbura 

  dezleagă-mă 

  din turnul uitării 

   mă du

  acolo unde mi-e locul 

  în vâltoarea 

  iubirii profunde 

  din noaptea de Sânziene

  în hora ielelor  

  să mă învârt amețitor 

  transformându-mă  în nor 

  să fiu 

  visul celui drag  

   Lumină Lină 

  Doamne fă

  să înțeleg  că totul e sminteală 

  în viața asta goală

  nimic  n-avem destul 

  noi suntem nimic 

  mici crisalide 

  într-un neant obscur 

  cu aripi încâlcite 

  în rețeaua   sentimentelor 

   nu vom afla niciodată, 

  ce-nseamnă adevăratul zbor

 Chiar și această formă se mai poate simplifica.

drag,

 

 

[Sofia Sincă]

O rugăciune simplă, simplistă. Din punct de vedere literar - prozaic în ambele sensuri ale cuvântului. Un șir de truisme.

Apoi, gramatical - lipsă multe diacritice și amestecat î cu â. Ori se folosește doar î, ori â.

Semnul meu,

Sofy

[chindea maria elena]

Hi hi hi - draga mea, și eu de-abia schimbai prefixul la 6 și consider că de-abia frunzării primele litere ale alfabetului.... Suntem spirite nemuritoare, crezi că are vreo importanță buletinul clipei??? Totul ține de setea de-a experimenta, de dorința de-a ne locui infinitul! În absolut toate atingerile vieții..... Poezia e o cale minunată de cunoaștere, iar soarele de azi poate fi licuriciul de mâine....... la tine-s cheile împărăției...........

[Marioara Visan]

Maria, pe fruntea sufletului meu voi scrie cu litere mari RABDARE, e adevarat ca luna viitoare fac 61 de ani, pot inca invata , nu? Crede-ma voi incerca pana voi reusi, sunt foarte incapatanata, cand imi pun ceva in minte , fac.

Voi reusi sa scriu poezie adevarata cu ajutorul vostru. Te imbratisez si multumesc mult pentru rabdarea cu care imi indrumi pasii.

Cu drag,

Mara.

[chindea maria elena]

Nu te mai cantona într-o viziune pe care trebuie neapărat s-o bifezi! Lasă-ți și mintea și inima liberă - fi atentă la ce-ți scoate Grația în cale! A-ți canaliza toate puterile să obții un „ceva” static, chiar foarte înalt, înseamnă să te închizi la tot ceea ce ți-a pregătit Viața ca daruri magice! Când ochiul interior este înlănțuit de un singur drum, nu mai vede ale mii de probabile drumuri pe care să-ți întâlnești eu-ri mai bogate și mai alfel decât credeai că poți fi! Toate școlile spirituale (indiferent de tehnicile folosite) spun să-ți fixezi idealul (vârful muntelui) și apoi să-l uiți! Nu capătul drumului e important ci mierea pe care-o aduni de pe rigolele drumului spre..... Există doar Clipa Acum - șopotul unui izvor pe care îți sorbi veșniciile, apusul ce ți se usucă în palmă precum o lacrimă, bucuria cu care îngenunchezi în fiecare atingere a vieții...... viitorul e variabil, se modifică cu fiecare alegere, acțiune sau nonacțiune.......... nu te lăsa vampirizată de-o fata morgana - ar fi o greșeală fatală! Bucură - te, desfă darurile, chiar de nu sunt cele pe care credeai tu că le vrei..... Trăiește din plin - și să fii fericită!

Ca tehnică - ți-aș recomanda să poetizezi, metaforizează. Folosește mijloace poetice pentru a-ți expune ideea.  Ce ai scris tu aici, sensibil, nimic de zis, poate fi o confesiune în proză! Faptul că ai grafiat în vers - nu înseamnă că e poezie! Azi, până și bucățile de proză scurtă sunt puternic metaforizate, sunt alegorii cuceritoare! Deci - de ce aș considera scrierea aceasta drept poezie, dacă nu folosește nici una din procedeele tehnice ale poeziei??? Viața ca o închisoare - lagăr e o imagine atât de obosită prin ultrafolosire - încât ai fi putut-o resuscita doar arătându-mi cum pulsează cerul într-un ghimpe sau......  Ai putea concentra explicațiile unei trăiri printr-o metaforă, alegorie....  Poezia este o imagine creată din pete de culoare..... Cu răbdare poți alchimiza totul, draga mea.........

[Marioara Visan]

Denisa, iti multumesc mult pentru popas. da, uneori o rugaciune e binevenita.

Te mai astept cu drag.

[Marioara Visan]

Nikol, uneori cautam in zadar un loc imaginar in care credem  ca putem fi ceea ce ne dorim. Un drum ce ori ne face nemuritori ori ne inchide in temnita nesfarsitelor iluzii. Multumesc mult pentru comentariu. Te mai astept pe pagina mea de suflet.

Cu drag,

Mara.