Mi se întâmplă, adeseori, să mă joc... cu cuvintele

[Valeria Merca]

 Mă-ncumet  uneori  să dau o raită

prin planeta locuită de cuvinte;

vreau să le ştiu sănătoase, pe la casele lor.

Îmi zic:

Ce-ar fi să le am partenere de joacă?

 

Întâi deschei nasturii DEX-ului,

acoperământul lor, la vreme de intemperii;

 

deschid apoi fermoarul cuvintelor- acţiuni

cu care ma  joc  "De-a fripta",

sau, va mai amintiţi jocul acela din copilărie,

"Mă iubeşte, cu inima, cu foc...",

din care te alegeai cu amărăciunea sau biruinţa

ultimei petale de margaretă?

 

Desfac, mai apoi, capsele cuvintelor

care se duşmănesc între ele;

nu am încotro, decât

să asist pasivă la polemica în care au intrat.

 

Mi se întâmplă adeseori să mă joc cu cuvintele;

niciodată nu mă plictisesc cu ele,

doar când li se face foame, ori sete,

ori, mai ales, frig 

le acopăr cu grijă,

să nu răcească;

mă înclin 

şi mă retrag (în  linişte).

 

 

 

 

[Valeria Merca]

Multumesc, Sofy, pentru popas si comentariu! Cu pretiure si drag

[Valeria Merca]

Mihaela, iti multumesc frumos!

[gina zaharia]

înțeleaptă alegere!

mai vin să admir jocul tău!:)

[Sofia Sincă]

De această dată te-ai jucat, așa cum spui în titlu. Ai povestit frumos. Tenta de poezie se găsește doar în câteva versuri. Textul tău este mai mult epic decât liric, este stufos, prozaic.

Cu prietenie, Sofy!