Mi-e dor de libertate...

[Vezi blog]

Mi-e dor de libertate-n țara mea

În care strâmbătatea este dreaptă,

Iar hoții au curajul și ar vrea

Să ne-ngenunche treaptă după treaptă.

 

Mi-e dor de libertatea de cuvânt

Ce-ajunse să nu aibă greutate -

Scandăm degeaba la lozinci în vânt,

Iar hoții fac arest în libertate!

 

Mi-e dor de libertatea de-a munci,

Cu oarece folos și pentru mine,

Azi doar patronii  pot a porunci,

Și, discreționar, ne dau o pâine.

 

Mi-e dor de libertatea din trecut,

Dar nu se poate spune că-s nostalgic –

Și lucruri bune-atunci s-au petrecut –

Doar îmbuibații de-azi le iau în tragic –

 

E vremea lor, de tot ticăloșită,

Ne mint că n-avem productivitate

Dar ne plătesc (și nu cad în ispită!),

În acte doar salariul jumătate.

 

Și-ar mai fi multe de adăugat

Dar vă întreb: aceasta-i libertate?!

De ce atâta sânge s-a vărsat,

Să facem vile-n loc de combinate?!

 

Prin ”libertate” fabrici s-au distrus,

Capitalismul care azi tronează

Doar viciu și mizerii a adus,

Pe nimeni însă nu interesează.

 

Mi-e dor de libertatea ce-o avea,

În lume România de-altădată -

E subjugată azi și-i o belea,

Această U.E. foarte lăudată!

[Nelu Preda]

Mulțumesc frumos, pentru citire și observație!

[Ion Lazăr da Coza]

Și discreționar ne dau o pâine. > Și, discreționar, ne dau o pâine.

Cineva a văzut/citit, în versurile tale, clișee băsiste. Unde o fi văzut, în poezia ta, îndemnul ca elita să ne plece din țară, zău, nu știu! Poate eu am citit altă poezie...

Îmi place că te-ai străduit, și în mare parte ți-a reușit, să „chinuiești epitetul”, dând forță mesajului.

da Coza

[Nelu Preda]

Mulțumesc frumos, doamna Briciu Atanasiu. Am să încerc pe viitor.

[Nelu Preda]

Mulțumesc tuturor pentru lectură și observații/sugestii!

[Sofia Sincă]

Revoltă da, exprimare sub mediu.

Stâmbătate? Cât de vechi, cât de uzat este acest cuvânt! De pe vremea lui Kogălniceanu, cel mai apropiat - Sadoveanu. Are sinonime acestă strâmbătate, Nelu Preda, ceva mai selecte. Și apoi în context bagi tot ce se poate: iz haiducesc, nostalgie comunistă, clișee băsiste și altele. Iar prozodie chiar nu este strunită. Ai schimbări de ritm, ce aduc șchiopătări, aproape la fiecare strofă.

Semnul meu,

Sofy

[Valeria Merca]

Un poem-manifest prozodic bine strunit. Aveţi câteva rime mai puţin reuşite: mine - pâine, nostalgic - tragic; rime facile: cuvânt - vânt, trecut - petrecut; ...România de-altădată (adverb, cu sensul de cândva, demult).
 Am rezonat cu toate faţetele libertăţii!:)

[Ionel Mony Constantin]

Mesaj ferm , cu efecte sigure  asupra cititorilor revoltaţi de lumea în care trebuie sa traiasca. Din păcate sunt însă şi versuri care scrise neatent/ neglijent  afecteaza valoarea creaţiei poetice  Ex.in  strofele 2, 6,8  care  ar mai trebui şlefuite

Este de admirat şi prezenţa dlui M. Horlaci  neclintit la datorie!