mere dulci

[Adrian Mondea]

cine ştie

câte păsări au trecut

lovind zidul

scufundate

în umbra unei idei strămutate

din ambele părţi

se vor naşte lumi diferite

bărbaţii zeloşi

şi merele dulci

nubile

zemoase

gustoase...

brusc o pasăre este lovită

şi strigă într-o limbă uitată

cuvinte ciudate

peste pajişte

s-au aşezat umbrele

sărutându-se incomod

fără respiraţie

maimuțe de bronz

ce se joacă cu jobenul

unui poem Garden of Love

premiera fiind astă-seară

i-am zărit ieri Maria

trei păstori

ascunşi într-o deschizătură de piatră

cu falangele mâinilor stângi

dăltuiau anacronic dogme

legi şi reguli noi pentru prefaceri

pentru oraşe

turmele lor

erau preschimbate

în flori meteorice

fără greutate

pluteau diafan

un zâmbet absent

al pământului între ape

cine ştie iubito

câte păsări vor avea

culoarea curcubeului

sau al cafelei de dimineaţă

câte pietre vor cădea din cer

sângerând din albastrul profund

aripi de gând

şi bărboşi albatroşi

câte astre

am smuls

din bolta cerului

inima propriului suflet

însetaţi de cunoaştere

distrugând constelaţii

de acum

în fuioare de fum

puii de şerpi cafenii

vor construi cu disperare

umbra arborelui de mango

doar atunci

vom zâmbi fericiți

vom renaşte - A.M.

[Corina Militaru]

Minunat! Am citit cu deosebită plăcere! :)

[Valeria Merca]

Semn de plăcută lectură!

[Ion Lazăr da Coza]

În v2, căte > câte

pluteau diafan

ca şi zâmbetul absent

al pământului între ape

Notă: Supărătoare este folosirea locuţiunii adverbiale ca şi, care are funcţie comparativă, însemnând „la fel ca” („Băiatul era, ca şi tatăl său, un inginer bun.”) în locul adverbului de comparaţie ca („Ca şi mod de exprimare era un incult.” în loc de „Ca mod de exprimare era un incult.”).

Două mici scăpări tehnice, în rest, după cum ne-ai obișnuit - amplitudine, lirism, valoare!

da Coza