Memoria candorii

[chindea maria elena]

 

în fața gurilor ce-și ascut caninii gerului arctic

păstrez o zonă de libertate

revendic hotărât zonele ascunse sub hărțile albe

fac noduri umbrei ce mi s-a prins în păr

și-o trec prin jarul inimii

pumnul de humă își plimbă nostalgiile în carul mare

o pisică mi se-nfășoară pe gleznă

ispită molatecă închisă în turla speranței

de un ochi de înger

 

uimirile sunt codul de bare sub care lumina

îmblânzește sângele 

soarele le-a atins doar cât să le încălzească

s-au ascuns în gropițele râsului

pielea mea le-a purtat în riduri prin toate războaiele

și le-a învățat pașii ritmul

și dansurile

 

și mai presus de toate

nașterea

cea de toate zilele și dorurile nevindecabile

[chindea maria elena]

Mihai, cred în Naștere cum cred în soare și-n lumina interioară! Și nu numai de Crăciun că așa zice Biblia și Tradiția! Pentru că cred în puterea uriașă a omului de-a-și expansiona spiritul, de-a adăuga alte și alte fațete inimii și gândului său de locuire!

Vă mulțumesc!

[chindea maria elena]

Rădița, Nașterea pe care o celebrăm în curând, ar trebui să ne fie referință clipă de clipă. Pentru că în fiecare clipă murim și renaștem pe alt plan de cunoaștere. Asta dacă alegem să trăim cu ochii deschiși. Tătuca ne trimise p-acilica ca niște învingători, nu ne-a învățat El să fim jăluitori și victime. Obiceiurile astea proaste ale societății actuale, nu de la El le-am deprins, nici de Fiul Lui!

Mulțumesc c-ai perceput ideea-forță!

[chindea maria elena]

D-le Corneliu, eu consider blazarea o boală care ne împiedică să vedem și să trăim miracolul vieții! În contraparte, uimirea ne dăruiește acea prospețime a vibrației, mai mult decât întregitoare! Mulțumesc de receptare!

[chindea maria elena]

Lisia, tu știi că io-s berbec căpos, fac lucrurile în felul meu și numai pe cele în care cred. Altfel, mă bat cu oricine, nu accept ca alții să ia hotărâri în locul meu. Unui doctor care mi-a spus anul acesta că trebuia să fiu moartă de mult, i-am zis că așa-s eu obraznică, nu mă prea conformez așteptărilor celorlalți. :) Dacă am făcut acel volum de poezii, a fost un proiect al meu în care vroiam să evidențiez trăsăturile unor luptători, așa cum le percep eu, poate aiuristic, fără jaloane recognoscibile în realitatea concretă, am bolduit mai mult realitatea spirituală, motorul care ne conduce prin meandrele identității noastre infinite. Dacă v-a plăcut (vorbesc la plural, pentru că eu nu cred în moarte, doar în viața veșnică, pentru mine Ion e viu, doar și-a schimbat straiele) eu nu pot să fiu decât încântată. Îmi asum totodată și că genul meu de a turna percepte în metaforă merge pe o nișă destul de subțire, că probabil nu voi obține niciodată vreun premiu de popularitate (nici nu cred că mi l-am dorit cândva), dar asta e, merg mai departe așa cum știu eu, în felul meu și la alegerea mea. Chiar dacă pe unii îi calcă pe bătătură modul meu de manifestare!

În ceea  ce privește poezia aceasta - este modul meu de reinterpretare a acelui „lăsați copiii să vină la mine”, definitoriu iubirii. Mulțumesc de rezonanță!

[Mihai Katin]

și mai presus de toate

nașterea

cea de toate zilele și dorurile nevindecabile   finalul   intregeste  un poem  al   sentintelor   interioare  pe care  le descifram   cu   admiratie  in  prima  parte a  acestui   periplu   liric amintind  de o:

ispită molatecă închisă în turla speranței

de un ochi de înger

 

[Rădița Răpeanu]

Sorți de izbândă dincolo de orișicare luptă fac dovada că știi să gestionezi orișice situație! Și pentru mine ești un bun exemplu de urmat! Mulțumesc Maria!

de ținut minte:
"pielea mea le-a purtat în riduri prin toate războaiele
și le-a învățat pașii ritmul
și dansurile
și mai presus de toate
nașterea"

[Corneliu Neagu]

O poezie superbă în care, după gustul meu, penultima strofă este chiar fără egal din tot ceea ce am citit până acum fără rimă

"uimirile sunt codul de bare sub care lumina

îmblânzește sângele 

soarele le-a atins doar cât să le încălzească

s-au ascuns în gropițele râsului

pielea mea le-a purtat în riduri prin toate războaiele

și le-a învățat pașii ritmul

și dansurile"

[Vasilisia Lazăr]

Un adevărat paradis liric, cum scria draga noastră Sofia Sincă în prefața cărții „Cad spre cer poeții”, carte dedicată de tine mie și lui Ion, care conține toate poemele-dedicație pe care ni le-ai scris de-a lungul timpului cu diferite ocazii. Și acum mă uimește cât de multe și deosebite poeme ai scris pentru noi.

Cum spuneam, un adevărat paradis liric și în poemul de mai sus. Uimitoare este puterea candorii în fața răului din exterior! 

în fața gurilor ce-și ascut caninii gerului arctic

păstrez o zonă de libertate

(...)

uimirile sunt codul de bare sub care lumina

îmblânzește sângele 

soarele le-a atins doar cât să le încălzească

s-au ascuns în gropițele râsului

Gerra, ți-aș recunoaște stilul poetic dintr-un milion de alte scrieri.

Superb!