Meditare

[Cristofir Ana-Maria]

Ca o nucă de speranţă este ceasul meditării,

Când se atârnă de o creangă pe frunzişul înserării,

Totul ne devine ziuă, nopţii îi sustragem Luna

Din povestea întemeiată pe o boltă întotdeauna,

 

Şi, pornind  la scris în şagă, lăsând lumii înstelate

Firmamentul ca să vadă cu sclipirile de noapte,

Ne aflăm pe un tărâm, băsmuind cu vreri diurne

Câte în Lună şi în stele de pe filele profunde!

 

Lăsăm meditării glasul care vrea şi poate scrie

Ce doreşte, cât se poate, despre frunza ei subţire;

Pe când nuca se aşază în palmele greu muncite,

Strălucind cu miez de aur peste filele dospite,

 

Noi ne încredem în nădejdea purpurie a iubirii,

Şi tot ea deschide ochii visători într-ale firii,

Ne determină cuminte sensul nostru pământesc,

Ca atunci, când nu mai este, să ne închipuim firesc.

 

[Valeria Merca]

S-a spus ce era de spus! :) 

Semn de lectură.

[Sofia Sincă]

O versificație modestă, cu schimbări de ritm, cu șchiopătări de ritm și cu rimă eronată. Practic fără rimă, pe ici pe colo.

Ex: versul 2 din prima strofă este mai lung cu o silabă.

Când se atârnă de o creangă pe frunzişul înserării, - corect - Când se-atârnă de o creangă pe frunzişul înserării,

La fel versul 4 din strofa 2. Strofa trei toată trebuie verificată și pusă corect pe ritm. La fel și strofa 4. Foarte importante sunt accentele de pe cuvinte, în afara numărului metri.

Rima: primele două versuri rimează prin genitivul lor. Deci, incorect. diurne-profunde; scrie-subțire; iubirii-firii - rime incorecte.

Prin urmare, dacă vrei să scrii poezie în vers clasic, va fi imperios necesar să te informezi asupra canoanelor acesteia, să studiezi profund prozodia și să citești multă poezie, proză bună.

Semnul meu,

Sofi