Nici nu ştiu cum trece clipa
Nunţilor căzute-n ploi;
Nicio pasăre, cu-aripa,
N-o aduce înapoi.
Greu e, doamnă, să mă lase
Rănile ce le mai simt.
Păsările-mi toarnă-n oase,
Sticle, leoarfe de argint.
Totu-i prins de mahmurelă!
Cine poate s-o resoarbă?...
Scuip în creştet clipa cheală
Ca pe-o mânătarcă oarbă
Şi-mi pun măştile-n argilă
Ca-ntr-un dinte de şinşilă.
Adaugă un comentariu
Foarte frumos! :)
Un sprint liric foarte reușit!
da Coza
Frumos.
Am citit cu plăcere.
Nicio Nici o
ai dreptate, Mihaela! am reparat! mulţumesc!
frumos!
am o singură cârcoteală:
”N-o întoarce înapoi” e pleonasm
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE