Lectica

[Simion Cozmescu]

văd liniştea mirosind aspru a dulce-amar cred gestul tandru subcutanat aştept o auzire foşnetul pleoapei tale curg pierzând maluri de o parte sau alta ignor pulsul de căprioare sfâşiate din lupii clipei strivesc păcatele miros iar taninul îl pier pierd tot strig draga mea vrei să vezi cum despart neantul de iubire din pântecul lui vom creşte nişte sclavi rubiconzi (de ieri vom deveni mai bogaţi în amintirile din prezent) îi vom hrăni sporadic cât să ne poarte-n lectica unde facem dragoste indolenţi şi indecenţi clătinaţi de călcâiele lor denivelate vrei iubita mea vrei

 

[Vasilisia Lazăr]

Încântător! Cu siguranță va accepta.

[Simion Cozmescu]

Mulţumesc de citire şi răspundere. Ion da Coza, am schimbat, ai ştiut ce vreau, mai bine ca mine :).

[Ion Lazăr da Coza]

dulce amar, dorindu-se o sintagmă, trebui unite de o liniuță de unire: dulce-amar

În rest... rămâne ca iubita să accepte.

da Coza

[Sofia Sincă]

Clipe de trăire transpuse în planul creaţiei, al unei lumi imaginare, deoarece îndrăgostitul este în stare să transforme tot ce îl înconjoară. O lume arhaică dar plină de romantism.

Un poem fascinant!

Sofy

 

[chindea maria elena]

Şi eu văd forările din adâncurile arheologiei interioare! Aur pur din sine scoate! Alchimizări de văzduhuri care devin zboruri în noi! Lectica merge pe arterele noastre încărcată cu voluptăţi lascive dar atât de tiranice, vai!... Interesant periplu şi recviem în tine, Simion! Cu drag, Gerra