la preţ întreg

[Ana Ardeleanu]

aştept ca omul bun să fie expulzat

precum un făt

din propria toleranţă

să emită decretul

ce interzice folosirea inimii

drept armă atomică

icoană lui sunt eu

preţul e la jumătate

doar inima în zbatere roz

e la preţ întreg

cu un anotimp de Vivaldi în ea

ce a închis ochii peste mine

de-atunci nimeni nu m-a mai văzut

în reclama ce şi-a tăiat unghiile

iar acum nu mai poate scoate ochii

nimănui

pentru a-şi justifica nefericirea

[chindea maria elena]

Omul, ființa cea mai contradictorie și autodistructivă, nu poate transforma în umbră emblema a ceea ce e lumină celestă, oricât s-ar strădui! :))) Inima, chiar transformată în armă atomică, nu poate distruge decât bezna din noi, ptr. că substanțele de fisiune nucleară  din interiorul ei nu au origine efemeră supusă distrugerii prin prisma acestei dimensiuni, ci au cu totul alte atribute care scapă cântarului neuronului nostru! .... Așa că.... îi de bine, obținem efectul din oglindă - ne iluminăm! :)))

[Ana Ardeleanu]

Mulţumesc, Nicol merBreM!

[Nikol MerBreM]

"O inimă cu un anotimp de Vivaldi în ea" nu poate fi decât la "preț întreg" :). Mi-a plăcut!

[Ana Ardeleanu]

Vă mulţumesc pentru opinie, dle Tudor Cicu!

[Ana Ardeleanu]

Da, Sofia, am modificat. Mulţumesc!

[Tudor Cicu]

„...nimeni nu-mi poartă umbra de mână

prin locuri de restrişte

în icoană sunt eu” (Uneori, câteva versuri salvează construcția nepământească a poemului) Dar și să înfrunte angoasa de a rostui totul până la capăt. O construcție sigură a poemului putea avea ca temelie doar aceste versuri redate și în jurul lor se putea rostui mesajul. Dorința noastră e mare, dar plăcerea de a găsi și un câmp ideatic, există. Da!

[Sofia Sincă]

În cazul în care nu rațiunea era chemată să decidă, ci inima, adică centrul ființei umane... Constatări retrospective.

să se expulzeze - nu știu dacă e corect. nu se poate autoexpulza nimeni... Dar mai așteaptă și alte comentarii.

Am citit cu interes și plăcere,

Sofy