La miezul nopţii lumina văzui - 14 august 1944

[Dumitru Ichim]

Poate că la capătul rugii,
pe unde se-nnastură
izvodul stelelor,
s-ar cuveni ochiului
să vadă,
urechii să audă,
degetul
de rănile Lui să se frigă.
Ale căror lumini,
oare drugii,
numai pe inimă
Îi joacă de-a umbra,
de-a v-ați ascunsul
zăbrelelor?

''Unde ești?'' Cină mă strigă?
Sunt văzătorul luminii
ce n-a gustat din stea
umbră de drug și zăbrea.

Dar care lumină
(nici moarte de-o fi, să n-o spui!)
poate să fie
atât de haină,
o viață întreagă s-o simți
ca prin palmă un cui?

La tigva-mi seacă
nu cer bănuțul milei,
nici șarpelui
din străchinuța-i cu lapte,
dar eu am văzut
lumina zilei
la miezul de noapte.
Era al focului,
cel atât de aproape-n departe.

Treci sfidător peste moarte,
dincolo de capătul rugii!
Nu-ntoarce capu' către ea!
Ce moarte-o viață-ar putea să-ți mai dea
în schimb pentru viață?
Miezul de noapte-n grăunțul de foc...
E tot ce-i al meu,
dar nu mi-i!
Port umbra fără de stea,
ca buzele fără sărut,
că și-astăzi mă doare lumina
ce am văzut.
Ce-o fi văzut din începuturi de lumi?
Nespusul lor ca drugii,
prin inima mea,
vărgați ca hainele-mbrăcate
de toți pușcăriașii lumii.

Dumitru Ichim
Kitchener, Ontario
14 august, 2015

[Valeria Merca]

...
''La tigva-mi seacă
nu cer bănuțul milei,
nici șarpelui
din străchinuța-i cu lapte,
dar eu am văzut
lumina zilei
la miezul de noapte.
Era al focului,
cel atât de aproape-n departe.''...

Sublim  acest ''poem-marturisire''. Sa ne traiti intru multi ani! 

[Anca Tanase]

Daca la "capatul rugii", degetul nu se "frige de ranile Lui", aceea nu e ruga... sa se bucure cel care a vazut lumina, chiar daca-l doare... sa se bucure si lumina nu va pleca de la el...

La multi ani! frumosi ca tacerea de turcoaz pe care o auzi cand zbori, frumosi ca nufarul plin de lumina... sanatate, bucurii si poezii cat cuprinde...

[Laura H.]

Port umbra fără de stea,
ca buzele fără sărut,
că și-astăzi mă doare lumina
ce am văzut.

Altă poezie plină de înțelepciune și farmec, așa cum ne-ați obișnuit.

La mulți ani, domnule Dumitru Ichim, numai bine vă doresc!

[Sofia Sincă]

Iluzii determinate de suferință, de privațiune a libertății, imagini ale capetelor de lumină... În tot poemul se simte o putere divină care veghează și îndeamnă la supraviețuire, la speranță. Lumina sacră de la miezul nopții.
Poem scris după propriul registru unde poetul își desfășoară arta prin pânda morţii în fața supravieţuirii.

Aș întreba de ce 14 august 1944?

Am citit cu interes și am apreciat,

Sofy