Se duce brumărel... se duce!

[Valeria Merca]

Se scaldă brumărel în soare, cu ochi hulpav de ametist.
Uscat îmi este cerul gurii; amurgul pare tot mai trist.

Se-nșiră brumărel pe vale, când salcia se pleacă lin,
Mi-e cerul depărtare sumbră, culcușul frunză de pelin.

Se-nalță brumărel pe vârfuri, te amăgește spre zenit,
Tânjesc la nopțile în care nu te mai saturi de dormit.

Se duce brumărel… se duce! Așa ai mers și tu discret,
Desperecheată-mi pare noaptea, ca plânsetul unui sonet.

[Valeria Merca]

Vă mulțumesc, prieteni dragi, vă mulțumesc tuturor și fiecăruia în parte!

Parfumul din comentrii l-am resimțit din plin.  Din păcate, florile singurătății pălesc și nu mai au miros. 

Un gând frumos pentru voi toți!

[bolache alexandru]

Frumusețe venită din tristețe, din suferință...

[Ion Lazăr da Coza]

Citesc... recitesc... recitesc...

da Coza

[Camelia Ardelean]

Ohh, Valery, acum, la mai multe minute după ce am postat poezia mea, observ că şi tu ai postat tot o elidă! Îmi place mult, e o reuşită, chiar dacă muza a fost una tristă (sau poate tocmai de aceea)! Poeziile (şi nu numai) scrise în momentele tragice ale vieţii sunt cele mai de impact... Felicitări!

[Mihaela Suciu]

Valeria, poezia e foarte frumoasă, dar mă bulversează dedicația şi explicația. O să umblu chiauna până dau de capătul mesajului.

[Sofia Sincă]

Sunt urmele care amintesc iar şi iar că nu poţi şterge lumina iubirii care s-a transformat în brumă, în singurătate. Despărțirea este greu de suportat.

Versurile sunt magnifice!

Sofi

[Tudor Cicu]

Elegiac, melancolic, curgător... ca în orice poveste care se termină prea repede (sub canoanele elidei, firește). 

[Gabriel Cristea]

Frumos și trist. Frumos!

[Vasilisia Lazăr (da Coza)]

Copleșitor! :(((

Felicitări, Valeria! Minunată elidă!

[Mihaela Suciu]

Frumos gând!