Iubito, a-nflorit laleaua

[Stanescu Valentin]

Iubito, a-nflorit laleaua

şi-n astă clipă-mbobocită

timidă sare micşuneaua,

gradina toată-i înverzită.

 

Miracol! Florile de gheaţă

din geamul casei părăsite

ne-au inundat în dimineaţă

înmiresmate şi gătite.

 

A mai trecut un an în gol

şi-nlăcrimat privesc cu dor

cum mă-nconjoară în ocol

un "V" condus de un cocor...

 

Dă salcia din ram duios

exces de verde-n clorofilă

şi ne pictează unduios

în calendar o altă filă.

 

Şi ceru-a amuţit în cale

şi nu se-ascunde după nor

priveşte vălul de petale

înfăşurat de vânt în zbor.

 

Iubito, a-nflorit laleaua,

tresaltă clipa-n noi sprinţară,

să hoinărim prin crâng spre steaua

unui amurg de primăvară!

[Stanescu Valentin]

aDa, năvalnic este gândul tău din acestă dimineaţă de aşteptare a sosirii primăverii. Cocorii, cu siguranţă că au sosit fluturând, cu ult efeort, aripile sub comanda centrului „g” dăruit de Dumnezeu. Nu i-am văzut, nu i-am auzit dar s-au întors tot în formaţia de „V” care este energetic favorabilă zborului şi redistribuirea rolului de deschizător de drum în stolul gingaş... Să ne înfrunzească toate cuvintele, să ne înflorească toate cuvintele, să ne rodească toate cuvintele!

[Denisa Curea-Popa]

Ce poezie frumoasă și plină de sensibilitate! Are un aer romantic și nostalgic, un omagiu adus primăverii, reînvierii naturii și iubirii împărtășite.
Cu bucuria lecturii

[Ada Nemescu]

Recitesc, admir, gândesc...

În strofa 3, acea melancolie tomnatică, de parcă cocorul ar pleca, nu s-ar întoarce... poate nu văd "V" din sensul dorit...

În rest, un pretext minunat, colorat, parfumat... o simfonie specifică primăverii - laleaua, vedeta incontestabilă a sezonului.

Chemarea, "Iubito" are un magnetism teribil, răscolitor! Cea mai frumoasă stare este cea de îndrăgostit. Nu doar unii de alții... De primăvară, flori, poezie, verde, viață, tinerețe...

O primăvară înflorită, aDa

[Stanescu Valentin]

Tudor, să zâmbim! Este vremea. Citesc aici poezii în fel şi fel de tipare de tristeţe, melancolie, astenie, disperare şi mai puţine de bucurie, zglobii, precum nişte vrăbiuţe în baia de nisip cu zâmbetul pe chip. Cuvântul meu se înclină şi tace, când pui aşa un semn: „Place! ”.

[Tudor Cicu]

Un tablou frumos... săltăreț, cantabil și plin de optimism. Place!