Ioana d'Arc la români

[Costel Zăgan]

Fiecare cu revoluţia lui
unii 
se mişcă alţii stau toată viaţa de
pildă poetul E un zero în căl
duri Se dilată spre inefabil
Poţi să te întrebi de ce
Însă n-are niciun rost
Să cauţi răspunsul
Pentru că-i suficientă
doar 
întrebarea
Restul e cuvântul
Iar cuvântul este infinit
Şi-aceasta o ştie orice copil
PS
Nu mai insistaţi
Copilăria este rugul nostru
cel mai intim

Costel Zăgan

Costel Zăgan,  Erezii de-o clipă II 

[Taci(tu)!]

     Deşi pare un paradox, copilăria e ca un preambul la nefericirile care stau să apară în drumul oricui. De aceea, poate, ne dorim mereu o întoarcere către vârsta inocenţei.

     J' Arrive! 

[Mihaela Popa]

cuprinzător, pătrunzător

admirație!

[Ana Cîmpeanu]

Am citit

[Ion Lazăr da Coza]

După ce-l salutăm pe Sorescu (Mulţumesc, nu-mi răspundeţi. Nu am timp de răspunsuri, Abia dacă am timp să pun întrebări.), îl salutăm și pe Cezeu!

da Coza

[Costel Zăgan]

Mulțumesc.

[Valeria Merca]

Admirație!

[Sofia Sincă]

Îmi place foarte tare ce spui, apropourile subtile, însă sub forma unui bici. La fel comparația cu eroul de mucava. (notă personală)

Am citit și am apreciat,

Sofi