Inimi

[Oana Covaci]

n-aş putea spune care aromă îmi place mai mult
cea dinspre ploaie sau cea dinspre seară
nu le-am văzut pe niciuna
am închis mereu ochii când ploua

şi-am închis mereu ochii când se însera

iar aroma nu se place cu ochii
aşa cum tu mă adulmeci cu pleoapele spunându-mi în somn
taci, nu-ţi fie frică, în pieptul tău creşte acum o frunză
ca inima ploilor, ca franjurii serilor...
taci iubita mea şi nu-ţi fie frică
îmi spui privindu-mă cu inima ta ascunsă sub rădăcina nucului din grădină
miroase a inimi de seară şi a inimi de ploaie şi a inimi din care cresc omizi şi a inimi de luna plină

nu-ţi fie frică, doar taci
în visul tău, în visul meu
miros şi ploile şi serile
şi tu miroşi a salcie cu flori, la o adică

[Oana Covaci]

Multumesc frumos! Marturisesc, am avut emotii postand aici dupa atata vreme :)

[Sofia Sincă]

miroase a inimi de seară şi a inimi de ploaie şi a inimi din care cresc omizi şi a inimi de luna plină - cât de mult îmi place!

Fantezie, freamăt, lirism și vis.

Îmi era dor de poezia ta, Oana! Are ceva special... între rafinat și simplu... spațiu care generează scântei.

Cu drag,

Sofy

[Agafia Drăgan]

Recitit cu multa placere. Admiratie!