O moarte ca oricare alta

[Oana Covaci]

n-am zis nimic despre ea până astăzi
când venită fără preaviz de dimineaţă
mi s-a așezat pe preşul din faţa uşii
şi am călcat-o cu tocurile cui ale pantofilor roşii
ea a urlat de durere înţepată în lumina ei de moarte
până când tu ai luat-o, ai mângâiat-o şi mi-ai dat-o în braţe
iar eu am primit o moarte fără să ştiu a cui
a mea, sau a ta
ori poate e o moarte oarecare
grăbindu-mă să o ascund în spatele uşii, să n-o vadă nimeni altcineva
să nu ne ştie nimeni că avem o moarte pe fotoliul de lângă fereastră
că stăm seara amândoi, privind-o, punând-o între noi la televizor,
îmbrăţişându-ne cu ea între noi şi sărutând-o pe tâmple
până când noi devine un doi, despărţit oarecum, de o simplă moarte
şi-un dor alb de buzele celuilalt

[Oana Covaci]

Si intr-o astfel de singuratate se poate zbate un dor
Multumesc :)

[Emil Dumitru]

...un mesaj trist, dincolo de ,,singuratatea in doi", cum te face sau cum te lasa sa deduci, mesajul este cu totul si cu totul altul... ,,şi-un dor alb de buzele celuilalt"

[Oana Covaci]

De 5 ori suna grozav. Nici nu cred ca speram la atat de mult, chiar daca eu insami m-am intors de multe ori la ea. Multumesc!

[Vasilisia Lazăr]

Poezia aceasta am citit-o întâi pe facebook. M-a marcat. Am recitit-o până acum de cinci ori. Asta pentru că trec printr-un moment în care sunt extrem de ocupată. Bravo!

[Oana Covaci]

Multumesc, Corina!

[Corina Militaru]

Singurătatea în doi... Inedit exprimată, sugerată ideea. Mi-a plăcut!

[Oana Covaci]

ma bucur ca a placut :)

Multumesc!

[Oana Covaci]

nemurirea apare atunci cand nu iti mai e frica de moarte, nu?

multumesc pentru atentionare :)

[Marcel Vişa]

fain 

[Sofia Sincă]

Prozo-poemul cu a sa mireasmă dulce-amară tratează cumpăna iubirii... Singurătatea în doi, scormonind plictisită pentru a decide finalul...

Frumos alcătuită ideea de iubire pierdută fără putere de tăgadă.

Sofy