În cel mai drag și de temut ocean

[gina zaharia]

Când m-ai uitat, în zori, pe drumul serii,

Eu mi-am făcut din stele un palat

Și-am scris ceva cu ochii depărtării –

Ceva despre un crez întemnițat.

 

Printre genuni în fracuri de vioară,

Azi mi-ai întins un câmp de flori, minat,

Din loc în loc ascunzi câte-o comoară

Și-mi spui că ești un hoț nevinovat.

 

Îmi amintesc de zidul dintre ape

Care-a schimbat un relief bogat,

Câți temniceri n-au încercat să-l sape,

Câți mai trăiesc și câți s-au îngropat?!

 

Zadarnic ară plugurile-ntinse

Peste un veac tăcut și însetat,

Câmpiile cu maci sunt toate ninse,

Dar ce-ți spun eu? Tu încă n-ai aflat?

 

Vom fi doi lei în cușcă de mătase,

Două scântei pe clape de pian,

Doi condamnați de valurile arse

În cel mai drag și de temut ocean.

 

[gina zaharia]

Rodica, draga mea, ți-am spus de multe ori că trebuie să scoți ghilimele acelea:)

În oglindă multe cântece devin mărgele:)

Mulțumesc, mulțumesc,

[gina zaharia]

Iris, se-neacă val prin valuri oarbe...

Îmbrățișări!

[gina zaharia]

Ei, Ilie, cum s-au revărsat fluvii de stări în comentariul tău:) Ești un translator bun:)

Mulțumesc!

[gina zaharia]

Am conturat o cetate, Augusta, acolo i-am întemnițat puțin:)

Mulțumesc!

[lecu rodica]

,,Era o noapte ninsa cu pulbere de stele

S-in departare timpul parca era oprit,

cind umar linga umar noi desiram margele

de argint.Mai aminteste-ti ce mult te-am fost iubit!

Ne priveghea inaltul cu crugu-nzapezit

...........

Se-nfiorau iar soapte,intr-un tirziu,apoi,

si-si inchegau fiinta din ginduri si din vise

si ne-ntrupam in soapte deodata amindoi.

Eram plini de iubire cu suflete deschise

trecutului,ce iarasi se regasea in noi''

[Chris]

condamnaţi în oceanul iubirii - asta da pedeapsă! :))