Idilă în oraşul oceanic

[Simion Cozmescu]

ieri îmi bombardai teritoriile din zeppelinele purtate
o singură dată de altcineva înaintea ta
acum am evadat coborând prin mirosul
clorofilei de vise umede din frunze purtate
o singură dată de altcineva înaintea ta
paraşuta o strâng o ascund în scorburile unei inimi bătrâne
părăsită de sânge
nelocuită de păsări
tristă ca tăcerea prinsă în pânza pictată
de penelul văduvei negre

aştept să vină spre mine oraşul necunoscut marcat de
semnul ce ridică din umerii osoşi ai neîncrederii
cerul se îndepărtează luat de zeppeline
plutind ca nişte cântece de balenă
sunetul arde torţă îngenuncheată într-o făptură miraculoasă
luminează secretul tău nume purtat
o singură dată de altcineva înaintea ta
palma îmi vine încet din urmă
odată cu suburbiile oraşului oceanic
unde din valuri plouă cu aer
unde rigolele sunt înfundate de epavele meteoriţilor
unde trecătorii au paşii curgători spre izvorul oceanului
iar locuinţele îi aşteaptă ca nişte peşti nemişcaţi
oraşul mă înghite cu totul doar visele-mi sunt
respirate de aceea care ţi-a purtat numele înaintea ta
cea mai frumoasă dintre amazoanele marine
călărind mareea verticală dintre sufletele noastre

ieri îmi bombardai teritoriile din zeppeline
cuvinte atomice iradiau absorbind orice urmă de viaţă întâmplătoare
azi mi-ai găsit paraşuta ascunsă în inima bătrână
câinii tăi se transformă la marginea oraşului oceanic
în timp ce îi hrăneşti cu bucăţi din sânul drept
tu a doua dintre cele care au purtat secretul nume
iubito

[Simion Cozmescu]

Augusta mulţumesc de citire, în poezie doar două :). Iris, o plăcere. Ion da Coza, plecăciune.

[Ion Lazăr da Coza]

O poezie vastă și verticală.

Felicitări.

da Coza

[Chris]

da, agitaţie mare şi acest laitmotiv care vine să intărească afirmaţia din ultimele versuri. să înţelegem că n-au fost decât două ? :)))

mi-a plăcut finalul în mod deosebit.

am citit cu plăcere, :))

[Simion Cozmescu]

Sofia, Gina, Vasilisia mulţumesc cu drag!

[Vasilisia Lazăr]

Halucinant poem! (e un compliment). Îmi place. Aerul și apa într-o conviețuire perfectă. Imagini excelente. Și-mi place simbolul „zeppelin”. Felicitări!

[gina zaharia]

câtă forfotă în oraşul tău oceanic! până şi suburbiile îşi cunosc rolurile!

apreciere,

[Sofia Sincă]

Aşa cum spune şi titlul, poemul scrie idile purtate de zeppeline. Si un omagiu adus numelui ce a reprezentat eleganţa şi fastul timpului respectiv. O marca care s-a respectat şi parcă mai există şi azi, la scară mică.

Poemul este frumos... meriţi un  premiu de la Zeppelin.

Am citit cu plăcere, Sofy!