Când iarna muşcă roşu din rodii rotunde
nu mai ninge impar pe străzi de gânduri cernite
seminţele încolţesc în albe anotimpuri
doruri grele de neprihănite pământuri.
Când iarna are gustul roşu de rodii rotunde
distanţa dintre visuri se măsoară cu tălpi de înger
fluturi cu aripi de ger învaţă să schiţeze zâmbete
printre sunete căzute alb dintr-un cântec.
Când iarna pătrunde alb în rodii rotunde
ninsorile migrează spre câmpuri fecunde
iubiri atemporale alunecă roşu peste trupuri plăpânde.
Când iarna se zbate alb în rodii rotunde
mori de vânt întorc chipuri de umbre spre soare
suflete-oglindă aprind roşu în ceruri de alabastru lampioane.
Adaugă un comentariu
Titlul este o metaforă frumoasă, aleasă. Iar poezie este raportată la acest titlu. O referire feerică a iernii, adusă cu strălucire în comparaţiile făcute: rodii rotunde, roşii şi albul iernii, nu pot aduce decât bogăţie fecundă, doar bine receptat de imaginaţia cititorului.
Complexă poezie, frumoasă, fermecătoare, dar aş fi dorit, eu, după gustul meu, să nu rimeze nimic. Tentele uşoare de rimă nu-i fac bine poeziei. Şi aşa ea există pe ici, pe colo.
Însă asta nu se consideră un impedimente în bucuria mea de a citi de versurile alese.
Sofy
"Când iarna se zbate alb în rodii rotunde" - nu poţi decât să smereşti genunchi de mirare la taina cea mare a vieţii care înfloreşte pe gheţuri, pe moarte oriunde voieşte!!! Felicitări Ella pentru viziune! Drag, Gerra
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE