Iaşul ca o simfonie

[Nădejde Angelina]

"La Iaşi sunt cele mai frumoase fete!
Teodoreanu râde azi şi-ar mai
Rescrie în romanul lui, cochete
Cuvinte pentru dulcea Lorelei;
În mine şi în tine, menuete
-ahhh...gand de scriitor din lumi, hai-hui-
Ne-ar pune azi sub tei, priviri de fete,
Ca simplu epitet, prin pana lui…"    Shanti Nilaya

La Iaşi, respiri, trăieşti prin poezie,
Iar ochii-ţi speli cu mir din flori de tei,
Să te îndrăgosteşti... nu e o fantezie,
La orice pas vezi îngeri, nu femei.

Cu ochi căprui ori verzi precum smaraldul,
Ameţitor de-albaştri sau ca mura
Când te privesc, suspină  miocardul
Şi-ai rătăcit şi calea şi armura.

Aici şi cerul parcă-ar vrea să cadă
Să mângâie obraji încinşi de fete,
Ce-adeseori pornesc în promenadă
Şi-n loc de paşi, pe-alei, fac piruete!

Când te iubesc o fac cu disperare,
Să-ţi spună Eminescu dacă vrei
Cât a iubit... şi-a fost iubit de tare,
De îngerul căzut între femei.

La Iaşi de vii, n-ai să mai poţi să pleci,
Rămâi  îndrăgostit şi după viaţă,
De-l părăseşti, porţi aspre ipoteci,
Că ai citit din el doar o prefaţă.

Acest oraş eu îl numesc − magie,
Cât îl iubesc? Nici c-aş putea să-ţi spun!
E pentru mine ca o simfonie...
De n-o aud, mi-e sufletu-n surghiun!

[Shanti Nilaya]

Mircea Eliade in 1928, scria  tulburator...„moldovenismul ce cauta si exalta melancolia, ce vietuieste din amintiri, ce pastreaza in fata vietii o resemnare anticipata, o viziune oarecum feminina, a unui suflet coplesit in durere, coplesit in bucurii, care se teme vesnic de vanturi. Suflet cu nesfarsite coarde ce lacrameaza la amintirea unui amanunt din copilarie, la reivirea dealurilor cu spinari viorii, la rasfoirea unei carti cetite in marginea intaii dragoste. Suflet ce comunica nostalgia amurgurilor in singuratate, nostalgia sentimentalului oras de provincie. Ursit sa nu cuprinda durerile masculine, largi ca vaile dintre creste, reci, mute, intunecate. Suflet pogorat din acea desfatatoare si atat de primejdioasa Moldova'' (Virilitate si asceza: Scrieri de tinerete, 1927, Bucuresti, Ed. Humanitas, 2008, p. 34, art. Suflete moarte)

Am simtit in acest poem sufletul tau pur  care vibreaza atat de frumos, Angelina, si  din nou Iasul, un oras in coordonate mai mult temporale de 'a fost odata' , decat spatiale...Te imbratisez, ieseanca mea

[Shanti Nilaya]

Când te iubesc o fac cu disperare,
Să-ţi spună Eminescu dacă vrei
Cât a iubit... şi-a fost iubit de tare,
De îngerul căzut între femei.